Partea 5: Miron Cozma despre ”metodele specifice” ale lui Dinamo din urmă cu 14 ani: ”Veneau să-ţi reguleze nevasta şi să-ţi bată copiii!”

Fostul conducător al Jiului spune că singurul incident la care a devenit violent din cauza fotbalului a fost o partidă cu Dinamo şi că legendara agresivitate din Petroşani e în mare parte poveste.

”Eram prieten cu Cornel Dinu, dar după acel meci am rupt orice legătură. Venea pe la mine, la cabana din pădure, unde îi plăcea lui, sau venea cu fiu-su, cu nevasta şi câinele la mare. Eram prieten cu Dinu, dar până la a ne schimba nevestele! Nu se poate să vii să-mi regulezi nevasta şi să-mi baţi copiii, după ce eu te primesc cu pâine şi sare! Le-am dat vestiarul nostru, le-a strâns mâna oficialilor şi jucătorilor şi le-am spus: «Afară, în tribune sunt 40.000 de oameni. Ne bateţi pe teren şi plecaţi de aici în aplauzele noastre. Spectatorii vor doar spectacol». Au jucat dur şi au vrut să ne ia pe sus că sunt Dinamo. Atunci au fost şi incidentele cu Lupu şi cu intrarea în vestiarul lor. M-am întâlnit acum cu Borcea pe aeroport şi eram cu fiu-miu, după ce m-am eliberat, mă duceam la Timişoara. Vine la mine cu chestii d-astea feministe cum e stilul lui şi zice «Stai, să-i zic eu lu fi-tu cum mă alergai pe mine şi pe Cornel pe stadion, la Petroşani»”, desenează actualul politician liniile ”războiul” dintre echipa Poliţiei şi cea a minerilor.

Miron Cozma jură că acela a fost singurul incident, iar haosul nu avea ce căuta la meciurile ”minerilor”: ”Se schimbaseră vremurile, iar arbitrii nu mai erau alergaţi de jucători pe defileu. Steaua ne-a bătut cu 2-0, au fost mai buni pe teren şi au plecat în urale. La noi pe stadion era ordine. Păi, erau aranjaţi oamenii în sectoare ca pe Maracana pe oraşe: Petroşani, Lonea, Petrila… Aveam oameni care răspundeau de zonă, nu făcea fiecare ce vrea. Înainte de meci se spunea Tatăl Nostru, nu era debandadă. Maestru Halagian a venit cu FC Naţional şi era suspendat. A stat în spatele bănci lor de rezervă, în mijlocul galeriei Jiului şi nu a păţit nimic”.

El spune că a apreciat un conducător de club, care a venit i-a spus că mituise un arbitru de centru, pentru a fi suigur că va câştiga meciul de la Petroşani: ”Centralul avea 10.000 de dolari de la el, iar asistenţii câte 5.000 de dolari, în condiţiile în care primul avea un barem de 1 milion de lei, iar ceilalţi de câte 500.000 de lei. Omul a fost corect, mi-a zis că a pus pariu pe 100.000 dolari că bate Jiul. Am bătut noi cu 2-0 şi, când arbitrii au venit să ia baremul, nu le-am dat nici un ban, le-am zis să se ducă la patronul celălalt. Am luat amendă 20 milioane de lei, pentru că nu am dat 2 milioane de lei”.

Putea să ia hotelul lui Hagi
Cozma spune că nu lua nici 10% din cât câştigau fotbaliştii de la Jiul. ”Aveam 10 miloane brut pe lună, din care 6 milioane îmi lua Statul, deci rămâneam cu 4 milioane. Cred că însemnau atunci cam 1.000 de dolari. Singurele avantaje era că nu dădeam bani pe masă, pe casă, aveam şofer şi nu plăteam benzina. Zicea presa că schimbam maşinile, după costumele bodyguarzilor mei, dar e o minciună, umblam peste tot numai cu Dacia, chiar şi în străinătate. Am încercat să trăiesc ca un om normal şi mă mândresc cu asta. De exemplu, hotelul lui Hagi din Mamaia (n.r.-Iaki) putea să fie al meu, trebuia să spun doar că sunt de acord să îl iau. Se încerca o dirijare a patrimoniului către sindicate. Puteam la ora aia să iau vile, hoteluri, staţiuni chiar. Herculane puteam să o iau toată”, se laudă acesta.

”Pe Stadionul Jiul nu intrau televiziunile, era normal ca şi ei să plătească, din moment ce spectatorii dădeau bani pe bilete. Filmam meciul cu două camere, fiecare urmărind jumătate de stadion. După meci mergeam la mine, aveam un home cinema şi începea judecata. Ce a făcut fiecare, cât a alergat, ce e cu chestia aia, dar cu ailaltă. Făceam analiză ca la carte, nu ameninţam, nu băteam, dar le era ruşine să nu alerge sau să trucheze meciurile şi apoi să mă mintă în faţă, cu imaginile sub ochi. Jucătorii se alergau între ei se înjurau, vroiau să se realizeze, nu trebuia să-i ameninţ eu sau să-i lovesc”, ne lămureşte ”Luceafărul Huilei”.

”Lumea mă ştie ca liderul minerilor din Valea Jiului, dar eu în 1996 aveam 75% din sindicatele din ţară. Ăsta e unul dintre motivele pentru care am fost «legat». Pentru mine Banca Mondială şi FMI au plătit prima tranşă de 498 de milioane de dolari în 1999, ca să fiu arestat. Am memorandumul care s-a semnat atunci.
La mine era Nitramonia Făgăraş, unde se producea explozibil, fabricile de armament Sadu şi Giru, Federaţia Naţională de Hematologie, Federaţia Naţională Ambulanţa, iar toate sindicatele din Timişoara erau ale mele, Alianţa Judeţeană a Sindicatelor, construcţiile, comerţul privat şi de stat, fabrica de bere Timişoara. Chiar eu am organizat primul festival al berii din România. Le era frică de puterea pe care o aveam în acel moment”, denunţă fostul sindical laşitatea guvernanţilor din acea perioadă. 

”Băsescu era ministrul Transportuilor, dar ştia cine e şeful. Eu aveam mecanicii de la metrou, construcţii şi reparaţiile de metrouri, aviaţia utilitară, CFR-ul… Aţi auzit să am eu vreodată vreun conflct cu Băsescu? Nu, pentru ştia cine e şeful. Nu am oprit nici o dată metroul sau CFR-ul, când era Băsescu acolo”, afirmă Miron Cozma.