Totalul afișărilor de pagină

joi, 29 septembrie 2011

Fostul ”central” George Luca, care a renunţat la fluier în 2006, spune că interesele dictează în continuare direcţia arbirajului românesc

George Luca (35 de ani) este unul dintre puţinii, poate singurul, arbitru, care a renunţat la o carieră, care se anunţa promiţătoare, pentru a demasca corupţia şi nepotismul din arbitrajul românesc, dar şi jocurile de culise din fotbalul autohton. Fostul arbitru, originar din Bistriţa, dar stabilit la Cluj, unde a devenit un medic stomatolog de succes, spune că nimic nu s-a schimbat din 2006, de când el a renunţat la fluier şi cartonaşe.

V-am sunat să vă întreb despre arbitrajul românesc.
Nu s-a schimbat nimic în ultimii 5 ani. Eu sunt sunat din doi în doi ani, când mai este arestat un şef al CCA. E aceeaşi ştire, altă Mărie cu aceeaşi pălărie, nu cred că se va schimba ceva. E bine totuşi că DNA îşi face treaba, că răscoleşte tot acest rahat. Nu poţi nici să aduci oameni din Germania sau Elveţia, aici suntem în Balcani trebuie să ştie ţigănia noastră

Cum credeţi că se ajunge la corupţie?

Povestea e simplă. Sunt mulţi arbitri, care nu au altă sursă de venit în afara arbitrajului şi atunci ei nu rezistă tentaţiei. Mai sunt şi cei ca Vasile Avram, care au afaceri, dar nu refuză nişte bani câştigaţi uşor. Dacă un preşedinte ştie că ţi-a dat ceva săptămâna asta ca să îl ajuţi, iar peste două săptămâni vii şi îi ajuţi pe adversari, el bănuieşte că nu eşti curat. Atunci începe să te înjure, apare circul de la televizor, se acuză că sunt criminali, vagabonzi... De ce nu se leagă de Tudor şi doar unii sunt acuzaţi?

Cum aţi rezistat tentaţiei de a vă ”murdări”?
Dacă îţi dau bani sau eşti mituit în alt fel, devii o unealtă. Mie nu mi s-au oferit bani şi nu am fost ameninţat, pentru că am ştiut cum să evit ca astfel de presiuni. Îmi făcusem un nume şi nu mai încercau să mă contacteze. Număram banii din plic după meciuri, ca să nu fie ceva în plus peste barem. Dacă era ceva, îi dădeam înapoi. Oricine şi-ar fi dorit să fie arbitrat de mine la meciuri din deplasare. Erau emoţii imense, dar şi o plăcere mare, când mă duceam la meciuri de 1X2, dacă te duci cu rezultatul dinainte stabilit, cred că e calvar. Eu câştig bine din stomatologie, nu mă făcusem arbitru pentru bani, dar cred că atunci când aud de 10-15.000 de euro, alţii sunt tentaţi să-i ia.

Ion Crăciunescu a fost numit ca preşedinte al CCA...
Omul ăsta a strâns prea mult venin, dacă ar putea să îi mănânce pe toţi la micul dejun, i-ar mânca. Nu cred că va reuşi să facă nimic. El o să vorbească singur, o să dea afară din ei, dar nu are ce să schimbe. Arbitrajul nu se va însănătoşi, dacă toate lucrurile în ţara asta sunt bolnave. Crăciunescu e de neclintit, e un catâr, dar e singur.

Ai fost tentat să revii în fotbal?
Am fost invitat de Aron Huzu, în 2009, să revin în fotbal, pentru a-mi da pe mână promovările şi retrogradările arbitrilor de la nivelul Ligilor a II-a şi a III-a, dar nu a vrut Mircea Sandu. Nu mi-a spus în faţă, am aflat după doi ani de la oameni din Comitetul Executiv că l-a pus pe Igna să vină cu articole din ziare în care dădusem lucrurile pe faţă în privinţa preşedintelui FRF. Sandu e diabolic, e conducătorul perfect pentru ţigănia din fotbalul românesc. El e mereu pe marginea prăpastiei, la limita legii, cu transferuri, arbitraje, dezafilieri, dar ştie întotdeauna să se dezică de cei găsiţi vinovaţi.

Cum se arbitrează în campionatele puternice ale Europei?
Afară nu vezi arbitraje tendenţioase, fotbaliştii au parte de alt tip de arbitraj. La noi sunt greşeli, care nu au ce căuta şi nu cred că toate pot fi scuzate pentru că suntem oameni.  După ce vezi o fază de sute sau mii de ori pe teren şi dai o decizie, nu ai cum să greşeşti. Poate doar dacă ai interese, dacă eşti beat sau orb. De multe ori, dacă eşti în sistem, nu îţi dai seama de gravitatea situaţiei, dar acum sunt detaşat şi ştiu că sunt probleme mari. Conducătorii sunt de vină, pentru că ei pun presiune. Dacă nu dau bani, le angajează soţiile arbitrilor sau se încuscresc. Sunt puţine excepţii.

În loturile A şi B sunt peste 15 copii sau rude de foşti arbitrii..
Da, e o tradiţie ca în cazul vinurilor. Ce bun se transmite mai departe (râde). Vor spune că medicii îşi fac copii medici, iar avocaţii îi fac avocaţi. Însă, foarte mulţi din cei care sunt copii de arbitri nu corespund, nu îndeplinesc anumite criterii. La testele fizice e ca la desenele animate: unii vomită, alţii se opresc, alţii leşină. E un adevărat spectacol. Arbitrii se aleg după alte criterii, iar promovarea la excepţional e o porcărie. Îi întreabă pe oamenii din CCA de un arbitru, iar fiecare depinde din ce zonă geografică vine, din ce sferă de influenţă face parte, ce preşedinte îi pune o vorbă bună. Eu am avut un sentiment de dezgust, când am văzut că nu mai primeam delegări la meciurile de Liga a II-a, unde mergeau ”copiii” şi ”piloşii”.

A lăsat arbitrajul pentru stomatologie
În septembrie 2006, George Luca, care era arbitrul de centru al meciului CFR Timişoara - CSM Rm. Vâlcea, din Seria a II-a din liga secundă, a părăsit terenul în minutul 60 al partidei, anunţând că se retrage din arbitraj, ca măsură de protest faţă de modul în care CCA făcea delegările la meciuri şi promovările "cavalerilor fluierilor". ”Ştiu că ceea ce am făcut înseamnă sfârşitul carierei mele de arbitru şi că acest gest nu înseamnă decât un scuipat într-un ocean, dar plec cu fruntea sus. Nu pot să muncesc şi băiatul lui Avram, cel al lui Huzu şi fratele lui Abrudan să fie promovaţi pe pile. Nu pot să fiu hoţ în hoţia lor", declara Luca în 2006. Acum, el lucrează ca medic stomatolog, deţinând, împreună cu soţia sa, mai multe cabinete în Cluj- Napoca şi Bucureşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu