Arbitrajul românesc, moştenit din tată-n fiu!

Nepotismul sufocă arbitrajul românesc sau cel puţin aceasta este impresia pe care o lasă o răsfoire rapidă a listei cu arbitrii, care oficiază meciuri din primele două ligi. Ori genele arbitrilor de calitate se transmit din tată în fiu, şi unii se nasc cu dorinţa de a sufla în fluier şi a ridica fanionul, ori sistemul de promovare al arbitrilor este unul putred, iar tinerilor fără ”pile” le este extrem de greu să ajungă în elita fluieraşilor. 

Marius şi Valentin Avram - fii lui Vasile Avram, fost arbitru internaţional şi fost şef al CCA
Teodor Crăciunescu - fiul lui Ion Crăciunescu, fost arbitru internaţional şi fost şef al CCA, actualmente preşedinte Chindia Târgovişte
Andrei Constantinescu - fiul fostului asistent Tudor Constantinescu, actualmente observator federal. Bunicul lui e Victor Constantinescu, fost asistent, la rândul său, în Liga I
Ion Marodin - fiul fostului asistent Nicolae Marodin, observator de Liga 1 şi colaborator al CCA
Augustus şi Florin Constantin - fii lui Gheorghe ”Vâlcea” Constantin, fost arbitru şi fost preşedinte CCA, arestat în ”Cazul Penescu”
Andrei Chivulete - fiul lui Florin Chivulete, fost arbitru, suspendat de FIFA, în 2001, pentru scandalul "folcloristelor", actualmente observator
Sebastian Gheorghe - fiul lui Constantin ”Suceavă” Gheorghe, fost arbitru şi interimar la şefia CCA, fost senator PC (2004-2008)
Alexandru Deaconu - finul lui Mircea Sandu şi fiul lui Gelu Deaconu, magazionerului FRF
Ionuţ Iugulescu - vărul fostului arbitru de Liga a II-a Ciprian Iugulescu, actualmente observator
Radu Petrescu – fost angajat al FRF, fiul funcţionarului Petrescu de la CCA
Istvan Kovacs a fost promovat pe lista FIFA la solicitarea expresă a lui Ionuţ Lupescu, directorul general de la Casa Fotbalului.
Emil Voicu - fiul lui Valerian Voicu, preşedintele clubului Aerostar Bacău
Bogdan Anghelinei - fiul fostului arbitru Viorel Anghelinei, actualmente director resurse umane şi licenţiere  Oţelul Galaţi
Alexandru Tudor - nepotul observatorului Constantin Ştefan
Claudiu Baboia - angajat al FRF, la secţia Competiţii, fiul fostului arbitru Baboia
Marius Bocăneală - cumnatul lui Marius Stan, preşedintele Oţelului Galaţi
Adrian Comănescu - director DTS Valcea, fost şef al lui lui Constantin Gheorghe, fost preşedinte CCA, când acesta era şef al AJF Valcea
Bogdan Sorescu - fiul fostului arbitru divizionar A, Cornel Sorescu
Horia Abrudan - fratele lui Patriţiu, fost vicepresedinte FRF şi observator în Liga I
Eduard Crângaşu - fiul preşedintelui AJF Prahova, Silviu Crângaşu, observator Liga a II-a
Nicolae Megheşan - nepotul lui Adalbert Kassai, secretar general la FRF, din 1990
Dorin Mudura - nepotul lui Alexandru Boc, vicepreşedinte LPF
Claudiu Tripa - nepotul lui Nicolae Grigorescu, foat arbitru internaţional, fost preşedinte al CCA
Aurel şi Costin Florescu - nepoţii lui Valeriu Ioniţă, observator Liga I
Florin Damaschin - baiatul unui bun prieten al lui Nicolae Grigorescu

Alte cazuri de arbitri care nu mai oficiază meciuri în primele două ligi:
George Catalin Gaman - fratele lui Valerică Găman şi fiul unui poliţist din judeţul Dolj
Florin Buzărnescu - nepotul lui Mitică Dragomir, preşedinte LPF şi prim-vicepreşedinte LPF
Marius Martiş - finul afaceristului Nicu Gheară, om cu multiple conexiuni în lumea fotbalului
Marian Salomir - fiul fostului arbitru internaţional Mircea Salomir
Andrei Huzu - fiul lui Aron Huzu, retras din activitate când tatăl său a devenit preşedinte al CCA
Dan Lăzărescu - fiul lui Marin Lăzărescu, fost arbitru şi colaborator LPF

Baremuri arbitri sezon 2011-2012:
Liga 1
Central - 5.340 lei de lei (Plus cheltuieli de deplasare)
Asistent - 3.560 de lei
Rezervă - 1.334 lei
Liga 2
Central - 1.500 lei
Asistent - 1.250 lei
Rezervă -240 lei
Liga 3
Central - 815 lei
Asistent - 635 lei

Fostul ”central” George Luca, care a renunţat la fluier în 2006, spune că interesele dictează în continuare direcţia arbirajului românesc

George Luca (35 de ani) este unul dintre puţinii, poate singurul, arbitru, care a renunţat la o carieră, care se anunţa promiţătoare, pentru a demasca corupţia şi nepotismul din arbitrajul românesc, dar şi jocurile de culise din fotbalul autohton. Fostul arbitru, originar din Bistriţa, dar stabilit la Cluj, unde a devenit un medic stomatolog de succes, spune că nimic nu s-a schimbat din 2006, de când el a renunţat la fluier şi cartonaşe.

V-am sunat să vă întreb despre arbitrajul românesc.
Nu s-a schimbat nimic în ultimii 5 ani. Eu sunt sunat din doi în doi ani, când mai este arestat un şef al CCA. E aceeaşi ştire, altă Mărie cu aceeaşi pălărie, nu cred că se va schimba ceva. E bine totuşi că DNA îşi face treaba, că răscoleşte tot acest rahat. Nu poţi nici să aduci oameni din Germania sau Elveţia, aici suntem în Balcani trebuie să ştie ţigănia noastră

Cum credeţi că se ajunge la corupţie?
Povestea e simplă. Sunt mulţi arbitri, care nu au altă sursă de venit în afara arbitrajului şi atunci ei nu rezistă tentaţiei. Mai sunt şi cei ca Vasile Avram, care au afaceri, dar nu refuză nişte bani câştigaţi uşor. Dacă un preşedinte ştie că ţi-a dat ceva săptămâna asta ca să îl ajuţi, iar peste două săptămâni vii şi îi ajuţi pe adversari, el bănuieşte că nu eşti curat. Atunci începe să te înjure, apare circul de la televizor, se acuză că sunt criminali, vagabonzi... De ce nu se leagă de Tudor şi doar unii sunt acuzaţi?

Cum aţi rezistat tentaţiei de a vă ”murdări”?
Dacă îţi dau bani sau eşti mituit în alt fel, devii o unealtă. Mie nu mi s-au oferit bani şi nu am fost ameninţat, pentru că am ştiut cum să evit ca astfel de presiuni. Îmi făcusem un nume şi nu mai încercau să mă contacteze. Număram banii din plic după meciuri, ca să nu fie ceva în plus peste barem. Dacă era ceva, îi dădeam înapoi. Oricine şi-ar fi dorit să fie arbitrat de mine la meciuri din deplasare. Erau emoţii imense, dar şi o plăcere mare, când mă duceam la meciuri de 1X2, dacă te duci cu rezultatul dinainte stabilit, cred că e calvar. Eu câştig bine din stomatologie, nu mă făcusem arbitru pentru bani, dar cred că atunci când aud de 10-15.000 de euro, alţii sunt tentaţi să-i ia.

Ion Crăciunescu a fost numit ca preşedinte al CCA...
Omul ăsta a strâns prea mult venin, dacă ar putea să îi mănânce pe toţi la micul dejun, i-ar mânca. Nu cred că va reuşi să facă nimic. El o să vorbească singur, o să dea afară din ei, dar nu are ce să schimbe. Arbitrajul nu se va însănătoşi, dacă toate lucrurile în ţara asta sunt bolnave. Crăciunescu e de neclintit, e un catâr, dar e singur.

Ai fost tentat să revii în fotbal?
Am fost invitat de Aron Huzu, în 2009, să revin în fotbal, pentru a-mi da pe mână promovările şi retrogradările arbitrilor de la nivelul Ligilor a II-a şi a III-a, dar nu a vrut Mircea Sandu. Nu mi-a spus în faţă, am aflat după doi ani de la oameni din Comitetul Executiv că l-a pus pe Igna să vină cu articole din ziare în care dădusem lucrurile pe faţă în privinţa preşedintelui FRF. Sandu e diabolic, e conducătorul perfect pentru ţigănia din fotbalul românesc. El e mereu pe marginea prăpastiei, la limita legii, cu transferuri, arbitraje, dezafilieri, dar ştie întotdeauna să se dezică de cei găsiţi vinovaţi.

Cum se arbitrează în campionatele puternice ale Europei?
Afară nu vezi arbitraje tendenţioase, fotbaliştii au parte de alt tip de arbitraj. La noi sunt greşeli, care nu au ce căuta şi nu cred că toate pot fi scuzate pentru că suntem oameni.  După ce vezi o fază de sute sau mii de ori pe teren şi dai o decizie, nu ai cum să greşeşti. Poate doar dacă ai interese, dacă eşti beat sau orb. De multe ori, dacă eşti în sistem, nu îţi dai seama de gravitatea situaţiei, dar acum sunt detaşat şi ştiu că sunt probleme mari. Conducătorii sunt de vină, pentru că ei pun presiune. Dacă nu dau bani, le angajează soţiile arbitrilor sau se încuscresc. Sunt puţine excepţii.

În loturile A şi B sunt peste 15 copii sau rude de foşti arbitrii..
Da, e o tradiţie ca în cazul vinurilor. Ce bun se transmite mai departe (râde). Vor spune că medicii îşi fac copii medici, iar avocaţii îi fac avocaţi. Însă, foarte mulţi din cei care sunt copii de arbitri nu corespund, nu îndeplinesc anumite criterii. La testele fizice e ca la desenele animate: unii vomită, alţii se opresc, alţii leşină. E un adevărat spectacol. Arbitrii se aleg după alte criterii, iar promovarea la excepţional e o porcărie. Îi întreabă pe oamenii din CCA de un arbitru, iar fiecare depinde din ce zonă geografică vine, din ce sferă de influenţă face parte, ce preşedinte îi pune o vorbă bună. Eu am avut un sentiment de dezgust, când am văzut că nu mai primeam delegări la meciurile de Liga a II-a, unde mergeau ”copiii” şi ”piloşii”.

A lăsat arbitrajul pentru stomatologie
În septembrie 2006, George Luca, care era arbitrul de centru al meciului CFR Timişoara - CSM Rm. Vâlcea, din Seria a II-a din liga secundă, a părăsit terenul în minutul 60 al partidei, anunţând că se retrage din arbitraj, ca măsură de protest faţă de modul în care CCA făcea delegările la meciuri şi promovările "cavalerilor fluierilor". ”Ştiu că ceea ce am făcut înseamnă sfârşitul carierei mele de arbitru şi că acest gest nu înseamnă decât un scuipat într-un ocean, dar plec cu fruntea sus. Nu pot să muncesc şi băiatul lui Avram, cel al lui Huzu şi fratele lui Abrudan să fie promovaţi pe pile. Nu pot să fiu hoţ în hoţia lor", declara Luca în 2006. Acum, el lucrează ca medic stomatolog, deţinând, împreună cu soţia sa, mai multe cabinete în Cluj- Napoca şi Bucureşti.

Nadia Comaneci face exerciţii ca la 15 ani

Deşi va împlini în curând 50 de ani, fosta gimnastă Nadia Comăneci demonstrează că încă mai stăpâneşte elementele sportului care a făcut-o celebră, la Jocurile Olimpice de la Montreal, pe când avea doar 15 ani.

La 35 de ani de la Olimpiada de la Montreal, acolo unde Nadia primea prima notă de 10 din istoria gimnasticii, fosta sportivă arată că vârsta nu e o piedică atunci când vrei să fii în formă. “Nu mă mai antrenez aşa cum o făceam când eram gimnastă, dar fac mişcare preţ de 30 de minute în fiecare zi. La academia de gimnastică pe care o deţin în America împreună cu soţul meu, Bart, am aparate pe care le folosesc pentru a mă menţine în formă. Fac exerciţii de streching şi pot spune că mi-am păstrat o mobilitate bună. Mănânc alimente din aproape toate categoriile, deoarece urmez principiul «puţin din fiecare ». Nu fac excese şi încerc să includ în alimentaţie produse sănătoase”, a explicat Nadia.

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Oneşti, Judeţul Bacău) a fost prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câştigătoare a cinci medalii olimpice de aur (Montreal 1976 - individual compus, paralele inegale, bârnă / Mosova 1980 - bârnă, sol), trei de argint (Montreal 1976 - echipe / Moscova 1980 - echipe, individual compus) şi una de bronz (Montreal 1976 - sol). Supranumită ”Zeiţa de la Montreal”, Nadia este primul sportiv român inclus în galeria celebrităţilor din gimnastica internaţională, ”International Gymnastics Hall of Fame”, fiind considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX şi una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii.

Comoara Mercedes / Colecţia de automobile a germanilor de la Daimler-Benz reprezintă un adevărat tezaur automobilistic

Muzeul Mercedes a fost deschis în 2006 şi este adăpostit într-o clădire futuristă amplasată la poarta principală a fabricii de automobile, în partea de est a Stuttgartului. Germanii au investit 150 de milioane de euro pentru a aduna într-un singur loc toate autoturismele produse, în ultimii 120 de ani, de fabrica din landul Baden-Wurtemberg.

Vizitatorii urcă cu liftul opt etaje şi coboară apoi în spirală pentru a descoperi la fiecare nivel modelele reprezentative ale unei epoci din istoria mărcii germane. Cele peste 160 de autovehicule, restaurate de specialişti şi aflate în perfectă stare de funcţionare, pot fi văzute şi fotografiate de aproape de vizitatori, deoarece nu există nici o barieră sau geam între ei şi exponat, ci doar interdicţia de a nu le atinge.

Daimler şi Benz, părinţii autovehiculelor
Compania Daimler-Benz, a fost înfiinţată pe data de 28 iunie 1926, prin fuziunea dintre Benz & Cie. şi Daimler Motoren Gesellschaft (DMG). Prima fusese fondată în 1871 de Karl Benz, cea de-a doua luase naştere, în 1890, la iniţiativa lui Gottlieb Daimler şi a lui Wilhelm Maybach. Aşa se face că în acest moment, gigantul german se poate lăuda că fondatorii săi au inventat atât motocicleta, cât şi automobilul, dar şi că au peste 260.000 angajaţi în întreaga lume şi un profit net de 4,7 miliarde de euro în 2010 (cifră de afaceri de 97,8 miliarde de euro). În portofoliul firmei se găsesc mărcile de automobile Mercedes, Maybach şi Smart, dar şi diviziile de camioane Mitsubishi, Kamaz sau Setra.

 Anii 1900 - Gottlieb Daimler avea ambiţia să furnizeze motoare pentru vehicule ce se deplasau pe uscat, apă sau în aer. De asemenea, firma sa a fost una dintre primele companii producătoare de automobile, care a constuit autoutilitare, precum maşini de pompieri sau de cărat marfă

 Daimler Motor Car 1889 - Acest vehicul a fost expus pentru prima dată în 1889, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Paris, fiind primul autovehicul cu două viteze din lume. În prima viteză invenţia lui Karl Benz prindea 5 km / h, iar în a doua ajungea la 16 km / h.

 Mercedes 300 SL - Celebru model Mercedes a fost prima maşină din lume cu injecţie directă în camera de combustie, dar şi primul cu gull-wings (cunoscute ca ”uşi fluture”), care au devenit semnul său distinctiv. Doar 1.400 de bucăţi au fost construite între 1954 şi 1957, iar preţul unei maşini păstrate în bune condiţii poate trece de 180.000 de euro.

 Mercedes 300 SLR - Una dintre cele mai celebre maşini din panoplia producătorului german, Mercedes 300 SLR a fost condus în Grand Prix-urile din anii ‘50 de unii dintre cei mai buni piloţi ai lumii: Juan Manuel Fangio şi Stirling Moss. Preţul unei asemenea maşini poate ajunge şi la 500.000 de euro. 

Mercedes Pagoda - Mercedes 230 SL, numit şi Pagoda, a fost construit între 1963 şi 1971, fiind foarte popular în SUA, unde s-au vândut peste 33% din maşinile fabricate. Un asemenea model poate fi cumpărat cu o sumă începând de la 40.000 de euro.

 

Maşini de curse - Tradiţia scuderiei germane datează încă din anii ‘20, când maşinile de curse erau denumite ”Blitzen Benz” (”Fulgerătoarele Benz”). În 1934, puternicele maşini produse la Stuttgart primesc denumirea de ”Silver Arrows” (”Săgeţile Argintii”), supranume pe care îl poartă şi azi. 

 

Karl Benz Patent Motorwagen - Aceasta este o replică funcţională a primul automobil din lume. Originalul a fost produs în 1886, la un an după ce inventatorii Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach produseseră deja prima motocicletă. Autovehiculul a fost testat de soţia inventatorului Karl Benz, Bertha, care a luat maşina şi pe cei doi copii ai cuplului şi a parcurs 194 de km, până la casa mamei sale, fără ca soţul său să ştie.

 

S-Klasse - Limuzinele din gama S-Klasse, produse în prima jumătate a anilor ‘90, erau cunoscute ca nişte limuzine elegante, extrem de apreciate de clienţii concernului german. 

 

Prima motocicletă  - Gottlieb Daimler a fost cel care a construit în 1885, prima motocicletă din lume, ale cărui componente erau fabricate în proporţie covπrşitoare din lemn şi prindea ”ameţitoarea” viteză de 8 km / h.

 

Prototipuri - Dacă acum câteva decenii Mercedes inova în privinţa formei caroseriei sau a motorului ce propulsa maşina, acum germanii menţin aceeaşi direcţie, dar caută să găsească şi forme altermative de alimentare şi investeşte în motoarele hibrid sau în cele electrice. 

 

1909 Benz 200 -PS Rennwagen - În 1909, Benz 200 Rennwagen era cel mai rapid vehicul de pe pământ, întrecând orice maşină, avion sau tren. Pilotul Bob Burman a reuşit, în 1911, în cursa de la Daytona Beach, să atingă 228 km / h.

 

Mercedes Benz 300S Coupe - Modelul 300S s-a produs între 1949 şi 1963,fiind numit şi ”Adenauer”, după numele lui Konrad Adenauer, primul cancelar al Republicii Federale Germane, care poseda şi el o astfel de limuzină. 

 

Mercedes Benz Simplex - Vehiculele, produse între 1902-1909, aveau motoare capabile să dezvolte între 40 şi 60 de cai putere. Numele vine de la motto-ul fabricii în acel moment: ”Comfortul înseamnă simplitate”.

 

Interior - Interioarele luxoase, în unele cazuri chiar extravagante, erau unele dintre atuurile maşinilor Mercedes, care le-a impus de-a lungul vremii pe piaţa auto.

"Lupii" din Ploiești au oficial un nou "bârlog"

Petrolul și-a inaugurat noul stadion "Ilie Oană", pe 23 septembrie 2011, printr-un meci demonstrativ între o echipă alcătuită din fostele glorii ale clubului şi o alta formată din foşti jucători jucători ai “Generației de Aur”. Intitulați “Prietenii lui Hagi”, aceștia din urmă au câștigat partida, cu scorul de 4-3.

Pentru „găzari" s-au aflat în teren foşti jucători, precum Răchită, Liliac, Zmoleanu, Tavi Grigore, Zafiris, Grama sau Baştină, iar antrenor a fost Ion Marin, cel care i-a condus pe prahoveni la ultimul trofeu câștigat, Cupa României din 1995. Printre adversarii lor s-au numărat Gică Hagi, Gică Popescu, Viorel Moldovan, Ovidiu Stângă, Fane Preda, Marian Ivan, Marius Cheregi sau Adrian Bumbescu, iar pe bancă a stat Țiți Dumitriu. În tribună s-au aflat Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. Pentru gazde au marcat Zmoleanu, Răchită șI Grama, în timp ce pentru oaspeți au punctat Moldovan (3)  și Marian Ivan. Meciul a durat 50 de minute (2 reprize a câte 25 de minute). Interesant este faptul că eroii de la ”World Cup” 1994 au pus condiţia ca adversarii lor din trupa ”găzarilor” să nu aibă sub 35 de ani.

Stadionul din Ploieşti este prima arenă ecologică din România, şi, tot în premieră la o inaugurare, pe scena amplasată la tribuna a II-a s-a cântat muzică de operă. Seara a fost deschisă de tenorul Vlad Miriţă, care a intonat imnul României, şi a continuat cu imnul Petrolului, compus de George Nicolescu. Partida a fost urmată de un recital al lui Vlad Miriţă şi de prezentarea oficială a lotului echipei FC Petrolul, în fața a 15.000 de spectatori.

Amical cu AS Roma, Lazio sau FC Porto
Primul meci oficial al Petrolului pe noul stadion va fi contra lui Dinamo pe 24 septembrie. Vivi  Răchită a declarat că managerul sportiv al prahovenilor, Renzo Rossi, negociază perfectarea unui meci amical cu un adversar de calibru: ”Renzo Rossi a fost în Italia pentru a negocia condiţiile unui meci cu AS Roma sau Lazio, care să se joace pe 6 octombrie. Dacă nu se va concretiza nimic, vom discuta şi cu cei de la FC Porto”.

”Ilie Oană” a costat doar 18 de milioane de euro
”Construcţia noului stadion de la Ploieşti a costat cel mai puţin per loc, dintre cele trei care vor fi terminate în această vară”, a declarat managerul Petrolului. Răchită a explicat calculele în urma căruia a ajuns la această concluzie: ”Pentru «Ilie Oană» s-au cheltuit 1.250 de euro pe loc (n.r.- 15.097 de locuri x 1.250 de euro = 18.871.250 de euro), în timp ce pentru Arena Naţională din Bucureşti s-au dat, din ce ştiu, 4.255 de euro pe loc, cu tot cu lucrările din jurul stadionului (n.r.-4.215x55.500= 234.000.000 euro), iar la Cluj Arena, cam 3.500 de euro pe loc, incluzând turnul de lângă stadion (n.r. - 3.500 x 30.200 = 105.700.000 euro)”.

Stadionul are o capacitate de 15.097 de locuri pentru spectatori de toate categoriile (12.701 locuri pentru spectatorii locali, 741 locuri pentru spectatorii oaspeţi, 1.170  locuri pentru spectatorii VIP 1, la tribuna oficială, sectoarele centrale, 354  locuri în loji, 36  locuri pentru persoane cu handicap locomotor şi însoţitorii acestora şi  95 locuri pentru presa scrisă şi TV). Toate locurile din tribune, inclusiv culoarele de circulaţie, se află sub copertina stadionului care are o suprafaţă de 10.342 mp.

Petrolul va avea muzeu la stadion
Noul stadion din Ploieşti a fost conceput ca un templu al echipei care are în palmares patru titluri de campion (1930, 1958, 1959, 1966) şi două Cupe ale României (1963, 1995), cu toate facilităţile pentru suporterii ”petroliştilor”. ”La peluza a doua, la primul etaj, va fi muzeul clubului şi magazinul oficial, unde se vor comercializa obiecte promoţionale. De asemenea, la stadion va exista şi un pub dedicat suporterilor Petrolului, unde aceştia se pot întâlni, socializa şi urmări meciurile”, a explicat Răchită.