Viaţa de dincolo de fileu

Alexandru Flavian Crăciun (24 de ani) e un tânăr obişnuit din Comuna Bujoru, Judeţul Teleorman. Iese cu prietenii, îi plac la nebunie jocurile pe calculator şi face mult sport. Până aici nimic deosebit, doar că, din 2008, el a fost condamnat să se deplaseze într-un scaun cu rotile, după o intervenţie chirurgicală nereuşită pe coloană. Flavian a strâns din dinţi şi ne dă o palmă morală nouă, sedentarilor şi mofturoşilor: joacă tenis în cărucior rulant, mai bine decât o fac mulţi dintre cei stăpâni pe întregul lor corpul. 

Paradoxal, după operaţia nereuşită şi imobilizarea în scaunul cu rotile, Flavian face mai mult sport decât înainte, când era obligat să se mulţumească doar cu pescuitul. ”Înainte, sportul meu preferat era pescuitul. Mergeam toată ziua la Dunăre, unde pescuiam. Din cauza deplasării vertebrelor, era un pic cam greu să fac mişcare, pentru că aveam dureri mari la piciorul drept. În 2006, am făcut o operaţie la coloană de scolioză (n.r.- afecţiunea în care coloana vertebrală prezintă o deviaţie) şi medicul mi-a greşit operaţia. Prima dată am jucat tenis, în 2008, la o fundaţie din Bucureşti, unde am fost stagiu de integrare în societate.

Între timp, am participat şi la competiţii de baschet şi atletism, iar visul meu e să particip la Jocurile Paralimpice. La Londra, în 2012, e foarte greu să ajung, dar nu mă las aşa uşor”, promite Flavian. Instalat în curtea familiei din Bujoru, la o aruncătură de băţ de Dunăre, sub un păr încărcat de fructe, cu pechinezul Bobby la picioare şi cu mâna pe racheta de tenis, el le cere celor aflaţi în situaţia sa să nu se autovictimizeze: ”Le spun tuturor să nu-şi piardă încrederea în ei şi să meargă mai departe, indiferent de obstacolele pe care le apar în cale, pentru că viaţa e frumoasă şi trebuie să vezi întotdeauna partea plină a paharului”. 

A călătorit singur până la Chişinău
Flavian a avut o vară plină, cu câteva stagii de pregătire, iar de curând a reprezentat România la un meci amical cu reprezentativa Moldovei, desfăşurat la Chişinău. Drumul până în capitala ţării vecine nu a fost unul uşor: mama sa l-a însoţit până la Giurgiu, apoi a călătorit singur cu autocarele pentru a se deplasa între Bucureşti, Vaslui şi Chişinău. ”Din păcate, nu am reuşit să terminăm meciul din cauza condiţiilor meteo, dar îl vom continua luna aceasta la Bucureşti”, spune tenismenul.

Vrea BAC-ul şi un scaun rulant
La capitolul planuri de viitor, teleormăneanul nu stă mult pe gânduri: ”Am terminat în vară liceul, dar nu am promovat Bac-ul, deşi am luat notă de trecere la fiecare materie. Nu am reuşit, însă, să am o medie peste 6, dar o să mă pregătesc mai bine. În plus, trebuie să strâng 2.500 de euro, de care am nevoie pentru achiziţionarea unui scaun rulant nou special construit pentru tenis, care din păcate se găseşte doar în străinătate. În plus, aştept ca Primăria din Bujoru să primească fonduri pentru construcţia unei baze sportive, pentru că mi s-a propus să le dau lecţii de tenis copiilor din localitate”.

Alte cazuri de supersportivi paralimpici români:

Eduard Novak (35 de ani) a cucerit medalia de argint la proba de ciclism de la Jocurile Paralimpice Beijing, din 2008, dar deţine şi titlurile de campion european (2003 şi 2004), campion mondial (2006) şi vicecampion mondial (2007). De asemenea, el e un obişnuit al curselor de ciclism din ţara noastră, precum Turul României, rezervat persoanelor fără probleme de sănătate, unde s-a descurcat întotdeauna onorabil. În 2008, el a primit Ordinul "Meritul Sportiv" clasa a II-a cu o baretă din partea preşedintelui. Ciucanul avea în faţă o carieră strălucită în patinajul viteză, dar în 1996 i-a fost amputată gamba dreaptă în urma unui accident de maşină.

Iulian Şerban (26 de ani) a alunecat, pe data de 13 mai 2006, de pe scara trenului în Gara Buşteni, iar piciorul drept i-a fost retezat de roţi. În 2010, el a cucerit medalii de aur atât la Campionatele Europene, cât şi la Mondiale, în proba de K1 200 metri, rezervată persoanelor cu dizabilităţi.

 Laura Văleanu (21 de ani) a fost singura reprezentantă a României la Jocurile Paralimpice de iarnă 2010, desfăşurate la Vancouver, ea calificându-se pentru probele de schi alpin. Sportivei, care este studentă la Medicină în Munchen (Germania), i-a fost amputat piciorul drept de la nivelul gambei, în 2006, după ce a fost lovită de o maşină în timp ce mergea pe o motocicletă.

Vasile Stoica (41 de ani) practică sportul în fotoliul rulant din 1992 şi a intrat, în 2001, în Cartea Recordurilor, pentru doborarea recordului de 124 km deţinut de un canadian, cea mai lungă distanţă efectuată cu un fotoliu rulant pe o pistă de stadion timp de 24 de ore. Tema recordul său a fost abordată în documentarul "Broken Wings" ("Aripi frânte"). În 2006, a parcurs în cărucior cei 5.200 km, dintre Bucureşti şi Cabo Finisterre, cel mai vestic punct al Spaniei, în doar două luni şi patru zile.