Tehnologia a ”contaminat” şi sportul. Antrenamentul se mută uşor-uşor de pe teren în laboratoare

Vremea când sportivii care visau la medalii se bazau exclusiv pe antrenamente dure şi pe propriul talent se apropie cu paşi rapizi de sfârşit. În ultimii ani, performanţele din diverse discipline au devenit dependente de adoptarea unor inovaţii din alte domenii, precum genetica sau aerodinamica. Tehnologiile de ultimă generaţie au făcut posibil ca atleţii cu dizabilităţi fizice să concureze de la egal la egal cu adversarii lor mai norocoşi.

Biciclete şi cicliştii, testaţi în tunelul aerodinamic

Cicliştii beneficiază în ultima perioadă de o tehnologie împrumutată din industria auto: tunelul vântului. Americanul Lance Armstrong a început pregătirea sezonului 2009 printr-un test în tunelul aerodinamic cu viteză joasă de la San Diego, înaintea ieşirii pe şosea. În plus, chiar şi bicicleta cu ajutorul căreia Armstrong s-a impus de şapte ori în Turul Franţei a fost construită după ce a fost supusă unor teste similare. Materiale compozite, zeci de viteze, şei pentru fiecare tip de teren, componentele şi combinaţiile dintre ele sunt rezultatul a mii de ore de cercetare în tunelul aerodinamic, unde se obţin date în timp real despre rezistenţa la aer, forţa ciclistului şi ritmul cardiac. Testele durează două luni şi se încearcă peste 40 de poziţii ale sportivului, specifice unor viteze diverse, trepte de relief, cu diferite piese montate şi la niveluri deosebite de epuizare fizică. Viteza vântului este cuprinsă între 25 şi 50 de km/h. Bicliştii consumă între 70 şi 90% dintre energie pentru a învinge rezistenţa aerului, aşa că înţelegem de ce se lucrează atât de mult la acest capitol.

Pistorius, atletul fără picioare
Oscar Pistorius (25 de ani) a revoluţionat lumea atletismului, după ce a reuşit să câştige mai multe concursuri oficiale, unde a concurat împotriva unor sportivi sănătoşi. Fără picioare de la vârsta de 11 luni, Oscar aleargă cu ajutorul unor proteze făcute din carbon compozit, proiectate să înmagazineze şi să elibereze energia. Cu o voinţă de fier, el a reuşit să treacă peste această tragedie şi, cu ajutorul noilor proteze, a câştigat medalia de argint la Campionatul Naţional al Africii de Sud din 2004, în proba de 400 de metri rezervată persoanelor normale, şi a stabilit aproape 30 de recorduri în probele de 100, 200 şi 400 de metri ale Jocurilor Paralimpice. Supranumit “Blade Runner”, Pistorius a fost la câteva zecimi de secundă de calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, în proba de 400 de metri. El a fost monitorizat de IAAF, în perioada noiembrie-decembrie 2007, forul mondial retrăgându-i dreptul de a concura în competiţiile de sub egida sa. S-a considerat că proteza îi conferă un avantaj în faţa atleţilor obişnuiţi, deoarece consumă cu până la 30% mai puţină energie pentru a alerga. După ce a făcut recurs la această decizie la Tribunalul de Arbitraj pentru Sport de la Lausanne, în mai 2008, el a câştigat şi a fost reprimit în concursuri. De atunci, Pistorius a câştigat medaliile de aur la Jocurile Paralimpice de la Beijing (2008), în probele de 100m, 200m şi 400m, şi a participat la CM rezervat atleţilor fără handicap în probele de 400m şi 4X400m, fiind eliminat în semifinale. Ca să participe la JO de la Londra, trebuie să se încadreze în Standardul A, adică să alerge sub 45,25 în perioada ianuarie-iunie 2012.

Recuperarea după accidentări cu ajutorul celulor stem
Clinici private din SUA, Spania, Coreea de Sud, Japonia, Germania sau Rusia oferă sportivilor cu accidente grave tratamente cu celule stem. Celula stem este imatură şi are potenţial mare de schimbare, iar dacă este injectată în ţesutul afectat, se divide şi produce o altă celulă stem sau o celulă care copiază structura uneia alăturate, deja existente. Deci, dacă ai suferit o ruptură de tendon muscular, cartilaj, os sau muşchi, celulele stem te ajută să ai o regenerare mult mai rapidă a ţesutului, decât în cazul unei operaţii chirurgicale clasice. Printre cei care au recurs la o astfel de practică se găsesc Peyton Manning (quarterback la Indianapolis Colts), Bartolo Colon (pitcher la New York Yankees), Terrell Owens (wide receiver la Allen Wranglers) sau jucători de la FC Barcelona. Autorităţile mondiale anti-doping încă nu ştiu, încă, cum să catalogheze acest tratament şi au acceptat provizoriu procedura, deoarece testele au arătat că nu ajută performanţa sportivă, ci recuperarea după accidentări. În august 2010, the U.S. Food and Drug Administration a interzis cultivarea celulelor stem pe teritoriul SUA, de aceea sportivii nord-americani merg în alte ţări pentru aceste tratamente.

Traiectoria mingii calculată pe calculator
Mingile de fotbal nu mai sunt fabricate doar din petice de piele cusute şi cu o cameră de cauciuc lipită de supapă. TANGO 12, minge produsă de Adidas pentru Campionaul European din 2012, are 32 de panouri lipite termic între ele şi de camera de aer. Balonul a fost testat 100 de ore în tunelul aerodinamic, apoi a intrat pe mâna roboţilor şi a jucători profesionişti, pentru ca în final să îi fie testate designul, dimensiunile şi distribuiriea forţei. Mingea prezintă pe suprafaţa exterioară o microtextură, iar zborul său este total controlabil, traiectoria putând fi simulată cu ajutorul aparatelor specializate.

”Mănuşa” îţi ia oboseala cu mâna
Doi profesori americani de la Universitatea Stanford au pus la punct, în 2008, un aparat numit “Mănuşa”, menit să-i ajute pe sportivi să se recupereze cât mai repede, după ce au depus un efort intens şi prelungit. Respectivul dispozitiv seamănă cu o cafetieră, cu diferenţa că nu este fabricat pentru a încălzi, ci pentru a răci. Neobişnuitul aparat a fost adoptat imediat de echipa de baseball San Francisco 49ers, ai cărei jucători îl folosesc imediat după meciuri, unii dintre ei chiar şi pe banca de rezerve: îşi introduc mâna printr-o fantă în dispozitiv, iar acesta răceşte ţesuturile foarte repede, ajutând astfel la prevenirea supraîncălzirii organismului şi la diminuarea riscului de apariţie a contracturilor musculare. “Mănuşa” costă 2.500 de dolari.

Şi cadavrele pot fi utile
Fotbalistul spaniol Roberto Batres (25 de ani) a fost supus unei intervenţii chirurgicale în timpul căreia i s-a înlocuit un ligament de la genunchi cu unul prelevat de la un cadavru. Roberto nu este singurul sportiv care a primit un astfel de ajutor. În 1999, Alvaro Benito Villar (35 de ani), fost coleg la echipa de tineret a lui Real Madrid cu vedetele Guti şi Raul, a suferit o intervenţie similară, prin care i-a fost inserat un cartilagiu la menisc. Procedeul nu l-a ajutat să mai joace fotbal, dar i-a dat posibilitatea de a efectua concerte cu formaţia sa de rock, “Pignoise”.

Virusul, «prieten» de nădejde
Cea mai nouă posibilitate de a trişa o reprezintă dopajul genetic, care este definit ca o metodă, neaprobată medical, de utilizare a celulelor, a genelor şi a fragmentelor de gene sau ca modificare a informaţiei codificate în cromozomi pentru îmbunătăţirea performanţelor sportive. Genele responsabile de stimularea hormonilor de creştere sau de îmbunătăţirea vitezei şi a rezistenţei pot fi introduse în organismul sportivului prin intermediul unui virus, a cărui structură genetică este modificată astfel încât să nu mai transfere boli, ci să crească performanţele sportive.

Computerul care îţi calculează recuperarea
All Blacks, naţionala de rugby a Noii Zeelande, campioană mondială în 2011, foloseşte o metodă de recuperare inovativă dezvoltată de Dr. Vern Neville, navigator, om de ştiinţă şi antrenor, care a petrecut zeci de ani analizând comportamentul şi metodele de pregătire ale unor atleţi de elită (rugbişti, fotbalişti, ciclişti sau piloţi de Formula 1). El a pus la punct software-ul ”Restwise”, la School of Sport, Exercise and Health Science de pe lângă Loughborough University (baza de pregătire a lotului olimpic al Marii Britanii, care a folosit programul pentru a câştiga 38 de medalii la campionatele mondiale). ”Recuperarea nu este doar importantă, este o necesitate biologică. Dacă faci prea puţină, rişti să slăbeşti corpul şi să nu mai poţi face faţă efortului. Dacă faci prea multă, te relaxezi şi nu poţi aduce suficient stress pentru a declanşa adaptarea psihologică la efort. Nu o să fii mai bine pregătit, nu devii mai puternic şi mai rapid”, spune Neville. Deci, introduci în sistem toate datele unui sportiv, iar acesta îţi spune dacă acesta trebuie să se odihnească sau să aibă parte de antrenamente mai dure.

MilanLab, spitalul unei echipe de fotbal
AC Milan este primul club din Europa care şi-a creat propriul centru ştinţific de cercetare interdisciplinară, specializat în fotbal. Acesta este dotat cu o tehnologie de ultimă generaţie, este încorporat în baza de pregătire Milanello şi a fost deschis în 2002. MilanLab asigură suportul tehnologic în încercarea de a manageria cât mai bine sănătatea şi forma sportivă a jucătorilor. ”Inima” întregului proiect e circuitul de test, care e capabil să ofere date pertinente despre starea de sănătate trecută, prezentă şi viitoare, doar pe baza analizelor efectuate. Piesa de rezistenţă e studierea ”dyna-jump”, adică sunt monitorizate o serie de sărituri ale căror informaţii sunt stocate într-o bază de date. Ele pot prezice cu o acurateţe de 70%, dacă un fotbalist este pasibil de accidentări. ”În 2000, l-am cumpărat pe Fernando Redondo, căpitanul lui Real Madrid. Am plătit 15 milioane de dolari, iar salariul lui pe 4 sezoane a mai costat alte 15 milioane. L-am examinat prin metodele clasice din cap până în vârful picioarelor şi era perfect sănătos. La trei zile după ce a semnat cu noi a făcut o contractură musculară, iar peste alte 10 zile s-a accidentat grav la genunchi. S-a operat apoi de trei ori şi şi-a terminat cariera. Deci am pierdut şi jucătorul şi banii. Am mărit vârsta maximă pâna la care poate evolua un jucător de clasă până la 40 de ani. După ce am implementat această metodă de lucru am scăzut rata accidentărilor non-traumatice cu aproximativ 90% şi folosim cu 92% mai puţină medicaţie ca acum cinci ani”, spunea Jean Pierre Meersseman, şeful MilanLab, în 2008. Astfel, fiecare jucător este monitorizat permanent şi îi este trasat un plan personalizat (medical, alimentar, de odihnă şi de antrenament). În acest moment, în lotul lui AC Milan se găsesc 9 jucători trecuţi bine de 30 de ani: Mark van Bommel (34), Gennaro Gattuso (34), Filippo Inzaghi (38), Clarence Seedorf (35), Alessandro Nesta (34), Gianluca Zambrotta (34), Massimo Ambrosini (34), Christian Abbiati (34) şi Mario Yepes (36).

S-a inventat costumul-rachetă
Speedo LZR Racer, supranumit “piele de rechin”, este costumul care a revoluţionat concursurile de înot. Este fabricat dintr-o membrană foarte uşoară, tăiată cu precizie de raze laser pentru a opune o minimă rezistenţă în apă. Cei care îl îmbracă pentru prima dată au nevoie de 30 de minute pentru ca acest costum să se muleze perfect pe corp. La Olimpiada de la Beijing (2008) a fost folosit de înotători, pentru că oferă un timp cu până la 5% mai rapid decât un costum obişnuit. “Când intru în apă, mă simt ca o rachetă”, spunea înotătorul american Michael Phelps, care a cucerit la JO de la Beijing opt medalii de aur. După ce peste 100 de recorduri mondiale au fost doborate, Federaţia Internaţională de Nataţie a luat o decizie istorică, iar din 2010 sportivii pot purta doar pantaloni scurţi şi sportivele costume de baie de la umeri până la genunchi.

Fotbalul, în era ”Big Brother”

Sistemele de monitorizare a jocurilor de fotbal, presupun o reţea de minim opt camere de luat vederi, care acoperă întreaga suprafaţă a terenului. Acestea trimit imaginile într-un studio, unde datele sunt procesate, iar raportul complet se întorcea la club în maximum 24 de ore din momentul terminării meciului. Unele cluburi pot opta pentru a avea datele intermediare chiar la pauza meciului sau pe parcursul partidei. Datorită acestei monitorizări, antrenorul poate afla câte pase, şuturi sau centrări dă fiecare dintre jucătorii săi, câte driblinguri, demarcări sau recuperări face, cum acoperă terenul, distanţa parcursă, fiecare zonă de teren atinsă de un jucător, distanţele între compartimente în fiecare moment al jocului sau viteza de deplasare a fotbaliştilor în diverse momente ale meciului. În plus, se pot face grafice cu poziţionarea echipei în teren sau la fazele fixe. Toate aceste date pot fi aflate şi despre viitorii adversari.

“Osul injectabil”

O ultimă descoperire, care ar putea ajuta sportivii să revină rapid pe teren, după ce au suferit fracturi, este aşa-numitul “os injectabil”. Obţinut dintr-o mixtură de ceramică şi acid polilactic, substanţa poate înlocui mult mai cunoscutul ghips, care cere o lungă perioadă de repaus. Odată ce soluţia a fost injectată în porţiunea fracturată, temperatura corpului face ca materialul să adere la masa spongioasă a osului, transformându-se, pe loc, într-o ”umplutură” perfect adaptabilă.

Cele mai norocoase şei din lume!

Unele dintre cele mai cunoscute cicliste ale lumii, au lăsat inhibiţiile deoparte şi au arătat că, deşi concurează într-un sport extrem de solicitant, îşi păstrează feminitatea.

Parte din pluton în timpul competiţiilor, din cauza echipamentului şi efortului depus, sportivele, care s-au lăsat surprinse în ipostaze senzuale în cea de-a şaptea ediţie a Calendarului Cyclepassion, pentru anul 2012, arată că sportul construieşte corpuri aproape perfecte, iar divele se găsesc şi biciclete, nu doar pe scaunul din dreapta al maşinilor de lux.

Atleta aleasă pentru fiecare lună este prezentată în două ipostaze: una color, sexy, dar cu gust, iar a doua scoate la iveală fotografii alb-negru surprinse în timpul competiţiilor. Sportivele selectate de Anke Wilken şi fotograful Daniel Geiger pentru ediţia din acest an sunt australianca Katherine O'Shea, poloneza Maja Wloszczowska, nemţoaica Hanna Klein, suedeza Veronica Andreasson şi franţuzoaicele Marion Rousse şi Pauline Ferrand Prevot. ”Pentru realizarea calendarului am călătorit mult: campionatele mondiale de MTB de la Offenburg (Germania) şi Nove Mesto na Morave (Cehia), plus Turul Franţei. Mai ales în timpul ultimei competiţii a fost greu să lucrăm sub privirile fanilor şi curioşilor, uneori prea entuziasmaţi”, a declarat germanca Anke Wilken, cea care a demarat acest proiect în 2006.

Marion Rousse (20 de ani) este una dintre stelele în ascensiune ale ciclismului francez şi e imaginea lunilor ianuarie şi august. Ea a pozat pentru celebrul calendar în timpul Turului Franţei, când a recunoscut că nu i-a fost uşor să dea piept cu ”hoardele” de spectatori şi cu temperaturile coborâte sub nivelul confortului. 

 

Franţuzoaica Pauline Ferrand Prevot (19 ani, cross country) este cea mai tânără ciclistă din calendarul 2012 şi a fost aleasă să reprezinte lunile aprilie şi noiembrie. În ciuda vârstei fragede i s-a prezis o carieră strălucită, ea fiind deja campioană mondială la junioare în proba de şosea (2010). 

Katherine O’Shea (32 de ani, cross country) e dublă campioană a Australiei la MTB şi imaginea lunii decembrie. Fostă jucătoare de softball, sport pe care l-a practicat până în urmă cu câţiva ani, australianca şi-a impus să reprezinte ţara de la Antipozi la JO 2012, care se vor desfăşura la Londra.

Superba Hanna Klein (28 de ani, MTB cross country) are în palmares titlul de campioană a Germaniei (2005) şi pe cel de vicecampioană mondială, ambele la junioare (2005), dar cel mai importantă e, probabil, admiraţia fanilor din întreaga lume, care o consideră una dintre cele mai sexy sportive ale momentului. Blonda studiază Ştiinţa Sportului la Universitatea din Freiburg şi fotografiile sale ocupă paginile din calendar rezervate lunilor februarie şi mai. 

Suedeza Veronica Andreasson (32 de ani) şi americanca Liz Hatch (31 de ani) sunt două cicliste legitimate la ”Lotto Ladies Team”. Prima e o non-conformistă, care în timpul liber ”călăreşte” o motocicletă Ducati Monster 800, în timp ce colega ei a pozat în 2008 pentru revista Maxim şi are tatuat pe spate motto-ul său: ”Pot rezista oricui, mai puţin tentaţiei”. Veronica a ”înhăţat” luna iunie, Liz poate fi admirată pe pagina lunii octombrie, şi amândouă fac echipă pentru a ilustra împreună luna iulie din acest calendar.

Maja Wloszczowska (28 de ani, MTB cross country) este una dintre cele mai în vogă cicliste ale momentului. Campioană a Poloniei de şosea (2011) şi MTB (2008), vicecampioană olimpică MTB (2008) şi vicecampioană europeană (2011), noua senzaţie a sportului cu pedale a fost atleta poloneză a anului 2010 şi are deja un concurs numit după ea în oraşul natal, Jelenia Gora. Maja condimentează lunile martie şi septembrie prin apariţia sa, dar nu e doar un ”ambalaj gol”, fiind licenţiată în finanţe.

 
http://www.youtube.com/playlist?list=PLF66E5B4BBAF701B5

Guvernul nu a plătit acoperişul Arenei Naţionale şi acesta e deocamdată proprietatea firmei de construcţii Max Boegl!

Reprezentanţii Primăriei Bucureşti au confirmat pentru Fitzuica de sport că în contractul încheiat cu firma Max Boegl, cea care a construit Arena Naţională, există o clauză care prevede ca acoperişul retractabil să poată fi închis deasupra gazonului doar în anumite condiţii. De asemenea, pentru că Guvernul nu a virat banii pentru acoperiş, acesta nu a fost preluat în exploatare şi este operat de constructor.

”În instrucţiunile de utilizare a acoperişului se precizează că acesta nu poate fi folosit în cazul unei temperaturi exterioare mai mici de 5°C şi o viteza a vântului mai mare de 20 km/h . Din aceste motive, în perioada rece folosirea acoperişului poate genera blocarea sistemelor mecanice şi deteriorarea membranei, ceea ce duce automat la pierderea garanţiei. Acoperişul este conectat la o staţie meteo, care blochează manevrarea acestuia în condiţiile în care nu sunt respectate restricţiile prezentate anterior”, au transmis reprezentanţii PGMB.

Oficialii Primăriei Bucureşti spun că la meciul Steaua - AEK Larnaka, UEFA a decis în şedinţa tehnică din ziua meciului să nu se acopere terenul de joc, iar forul continental are ultimul cuvânt, indiferent de dorinţa uneia dintre echipe. Oricum, de manevrarea acoperişului retractabil se ocupă firma Max Boegle, dintr-un motiv simplu: nu a primit încă banii pentru montarea acestuia. ”La partida Steaua - Voinţa Sibiu, nu s-a acoperit gazonul pentru că până în acest moment responsabilitatea pentru buna funcţionare a acoperişului retractabil este încă în sarcina constructorului - acesta nefiind plătit de Primăria Municipiului Bucureşti, deoarece nu s-au primit banii de la Guvern, şi automat nici preluat în exploatare. Constructorul a decis, pentru buna funcţionare viitoare a instalaţiei, să nu folosească mecanismul din cauza temperaturilor scăzute şi a trendului în scădere a acestora”, spun angajaţii Serviciului pentru Relaţia cu Mass-Media al Primăriei Bucureşti.

Serbia a devenit Complexul Comercial ”Europa” al fotbalului european

Fotbalul din fosta Iugoslavie în general, şi cel din Serbia în special, este cel mai mare exportator de fotbalişti din întreaga Europă. În acest moment, există aproximativ 80 de jucători produşi în Academiile celor două principale cluburi plave, Steaua Roşie şi Partizan, sau care au trecut în drumul spre străinătate prin curtea lor.

Traseul e simplu pentru cele două grupuri de fotbalişti. Cei din propria pepinieră sunt promovaţi la prima echipă la o vârstă fragedă (16-18 ani), şi, dacă ofertele venite pentru ei sunt consistente, li se dă drumul. Puştii trebuie în primul rând să fie puternici fizic, ceea ce nu e un criteriu imposibil de atins pentru majoritatea lor, ţinând cont de gene (două treimi dintre jucătorii sârbi care joacă peste hotare au o înălţime peste 180cm înălţime). Juniorii sunt daţi în grija antrenorilor şi a veteranilor din lot, care le explică ce înseamnă fotbalul profesionist din campionatele puternice, acolo unde aceştia au experienţă acumulată. Punctul cel mai important e că tinerii fotbalişti sunt ”forţaţi”, băgaţi efectiv să joace în meciuri de primă ligă, nu ţinuţi doar să se antreneze cu echipa de seniori.

 De asemenea, cele două cluburi belgrădene au echipe satelit (oficiale sau neoficiale), dar şi un sistem de scouting bine pus la punct, care monitorizează fotbalişti de perspectivă din Serbia, Muntenegru, Bosnia, Croaţia, Kosovo, Slovenia sau Macedonia. Jucătorii sunt transferaţi şi sunt testaţi o scurtă perioadă. Dacă corespund cerinţelor, aceştia sunt opriţi mai departe în lot, pentru a le creşte cota şi pentru a putea fi vânduţi la echipe puternice din vestul continentului sau din spaţiul ex-sovietic, pe bani mulţi. Dacă antrenorii şi scouterii se pun de acord că ei nu pot aduce mulţi bani în viitor (raportându-se la starea de sănătate, la vârstă, la psihic sau la valoarea fotbalistică), sunt transferaţi la echipe mai slabe din străinătate (Ungaria, Grecia, Cipru, Ucraina, România etc.) sau din Serbia, pe bani mai puţini sau gratis.

Unul dintre cluburile sârbeşti, care a spart monopolul impus de Steaua Roşie şi Partizan, copiind tocmai tactica celor doi coloşi, e OFK Belgrad. Printre jucătorii promovaţi de ”alb-albaştrii” se numără Aleksandar Kolarov (Manchester City), Dusko Tosic (ex-Betis şi Werder Bremen), Marko Başa (Lille), Branislav Ivanovic (Chelsea) sau Ognjen Koroman (ex-Portsmouth şi Dinamo Kiev). De altfel, ”boemii” au cei mai mulţi reprezentanţi sârbi din Liga 1: Vladimir Bozovic (Rapid), Novak Martinovic şi Stefan Nikolic (Steaua), Nemanja Milisavljevic (FC Vaslui) sau Ivan Vukadinovic (Gaz Metan Mediaş). 

Acestor trei cluburi mai adăugaţi-le pe Vojvodina, Borac Cacak, Cukaricki, Hajduk Kula, Novi Pazar (Serbia), Dinamo Zagreb, Hajduk Split, Osijek, Rijeka, Varaždin, NK Zagreb (Croaţia), NK Maribor, Celje, Domzale, Koper (Slovenia), Borac Banja Luka, Rudar, FK Sarajevo, Zeljeznicar, Velez Mostar (Bosnia), Rabotnicki, Sileks, Vardar (Macedonia), Buducnost, Zeta sau Mogren (Muntenegru), alte furnizoare de jucători, şi vă puteţi face o impresie despre numărul de jucători din fosta Iugoslavie, care se transferă în fiecare an în străinătate.
 
PARTIZAN BELGRAD (jucători care evoluează în campionatele europene, după ce au fost formaţi sau lansaţi de ”alb-negri”):
Simon Vukcevic, Radosav Petrovic (ambii Blackburn Rovers), Stefan Savic (Manchester City), Stevan Jovetic, Matija Nastasic, Adem Ljajic, Nikola Gulan (toţi Fiorentina), Ivan Radovanovic (Atalanta), Andrija Delibasic (Rayo Vallecano), Ivan Obradovic (Zaragoza), Nemanja Matic (Benfica), Ivan Todorovic (Nacional de Madeira), Predrag Mijic (Amkar Perm), Marko Lomic (Dinamo Moscova), Nenad Djordjevic (Krylia Sovetov Samara), Danko Lazovic (Zenit Saint Petersburg), Goran Obradovic (FC Sion), Miralem Sulejmani (Ajax), Uroš Delic (Beerschot), Ljubomir Fejsa (Olympiacos), Vladimir Ivic (PAOK), Marko Markovski (Xanthi), Milan Peric (Kaposvári Rákóczi), Aleksandar Alempijevic (Kecskeméti), Marko Marovic (Pécsi), Nikola Mitrovic (Videoton), Mladen Bozovic (Videoton), Safet Jahic (Zalaegerszegi), Bojan Zajic (Valerenga), Djordje Lazic (Metalurg Doneţk), Mihajlo Cakic (Zorya Luhansk), Marko Cetkovic (Jagiellonia Bialystok), Srdja Knezevic, Miroslav Radovic (ambii Legia Varşovia), Pavle Velimirovic (LKS Lodz), Marko Jovanovic, Ivica Iliev (ambii Wisla Cracovia), Miljan Mrdakovic (AEK Larnaca), Dragan Radosavljevic (Aris Limassol), Dusan Kerkez (AEL Limassol), Nenad Mirosavljevic (Olympiakos Nicosia), Bratislav Punosevac, Milan Perendija (ambii Oţelul Galaţi), Aleksandar Petrovic (Petrolul Ploieşti), Ivan Cvorovic (Minyor Pernik), Pavle Popara (Slavia Sofia).

Alţi jucători care s-au lansat în fotbalul mare de la Partizan: Saşa Ilic (Celta Vigo, Galatasaray), Mateja Kezman (PSV, Chelsea, Atletico Madrid), Ivica Kralj (FC Porto, PSV), Ilija Lukic (Rennes), Dejan Markovic (Osasuna), Savo Milosevic (Aston Villa, Zaragoza, Parma), Bora Milutinovic (Monaco, Nice), Simo Nikolic (O. Lyon), Veljko Paunovic (Atletico Madrid, Getafe), Goran Stevanovic (Osasuna), Igor Tasevski (Villareal), Djordje Tomic (Oviedo, Atletico Madrid), Zlatko Zahovic (FC Porto, Valencia, Benfica), Drazen Bolic (Salernitana, Vicenza), Radomir Antic (Fenerbahce, Zaragoza).

STEAUA ROŞIE BELGRAD (jucători care evoluează în campionatele europene, după ce au fost formaţi sau lansaţi de ”roş-albi”):
Nemanja Vidic (Manchester United), Nedad Miljas (Wolverhampton), Bosko Jankovic (Genoa), Nenad Tomovic (Lecce), Dejan Stankovic (Inter Milano), Milan Milanovic (Palermo), Duşan Basta, Nikola Vujadinovic (ambii Udinese), Dejan Lekic (Osasuna), Vujadin Savic (Bordeaux), Milan Bisevac (PSG), Pavle Ninkov (Toulouse), Nikola Mijailovic, Marko Blazevic (ambii Amkar Perm), Uros Cosic (ŢSKA Moscova), Duşan Andjelkovic (FC Krasnodar), Ognjen Vranjes (FC Krasnodar), Aleksandar Lukovic (Zenit St. Petersburg), Dragan Mrda (FC Sion), Milan Dudic (Sturm Graz), Nenad Sreckovic (De Graafschap), Jagos Vukovic (PSV), Filip Duricic (Heerenveen), Nikola Beljic (Atromitos), Marko Pantelic (Olympiacos), Dejan Milovanovic (Lens), Nikola Trajkovic (Gyori ETO), Milan Bogunovic (Zalaegerszegi), Goran Popov (Dinamo Kiev), Mario Gurovski (Metalurg Doneţk), Jovan Markoski (Vorskla Poltava), Danijel Ljuboja (Legia Varşovia), Bojan Isailovic (Zaglebie Lubin), Ivan Trickovski (APOEL), Radovan Krivokapic (Enesis Paralimni), Dragoslav Jevric (Omonia Nicosia).

Alţi jucători care s-au lansat în fotbalul mare de la Steaua Roşie Belgrad: Milenko Acimovic (Tottenham, Lille), Dragan Dzajic (Bastia), Goran Djorovic (Celta, Deportivo La Coruna), Ilija Ivic (Olympiacos, Torino), Vladimir Jugovic (Lazio, Inter, Juventus, Atletico Madrid), Nikola Lazetic (Fenerbahce, Genoa, Torino), Sinişa Mihajlovic (Sampdoria, Lazio, Inter Milano), Darko Pancev (Inter Milano), Robert Prosinecki (Real Madrid, FC Barcelona), Dejan Savicevic (AC Milan), Dejan Stankovic (Lazio, Inter Milano), Nikola Zigic (Valencia, Birmingham City).