Totalul afișărilor de pagină

joi, 29 decembrie 2011

Florin Prunea spune că nu am făcut ”blaturi” la Euro ’96, dar recunoaşte că în meciul cu Spania am folosit mai mulţi jucători de rezervă

Florin Prunea (43 de ani), unul dintre portarii echipei naţionale la Campionatul European din 1996, spune că în partida cu Bulgaria, una dintre cele două despre care Miron Cozma a dezvăluit că are informaţii că ar fi fost ”blat”, e exclus să fi fost ceva necurat. În meciul cu Spania, însă, Anghel Iordănescu a folosit mai multe rezerve, deoarece echipa noastră nu mai avea nici o şansă de calificare. 

 
Domnule Prunea, Miron Cozma acuză jucătorii ”Generaţiei de Aur” că au pierdut intenţionat meciurile cu Bulgaria şi Franţa de la Euro 1996…
Cu Bulgaria e exclus să fi fost ceva necurat. Pierdusem calificarea la Euro 1992 în Bulgaria, erau nişte orgolii la mijloc. Era doar al doilea meci al grupei şi existau şanse de calificare, aşa că este un nonsens. În plus, toată lumea îşi aminteşte de şutul lui Dorinel Munteanu, atunci când mingea a lovit bara transersală, a căzut după linia porţii, dar arbitrul nu a validat golul.

Din meciul cu Spania ce vă amintiţi?
A fost unul dintre cele mai bune meciuri ale mele la echipa naţională, am prins o zi bună. Parcă ţin minte că nea Puiu (n.r.- Anghel Iordănescu, selecţionerul României la CE 1996) a folosit şi jucători, care evoluaseră mai puţin la acel turneu final, printre care eu, Toni Doboş şi Ovidiu Stângă. Poate şi de aici senzaţia că echipa naţională a României nu a dat tot ce putea. Ştiu că spaniolii au deschis devreme scorul, apoi Răducioiu a marcat aproape de finalul primei reprize, iar golul înfrângerii a venit târziu, prin minutul 80.

Miron Cozma spune că doar Prunea şi Răducioiu nu au ştiut că meciul cu Spania e aranjat.
Eu ştiu că mi-am făcut treaba şi am salvat tot ce am putut. Răducioiu a făcut şi el un meci foarte bun, ca de obicei, a marcat şi a fost schimbat de Vlădoiu. Eu nu am avut senzaţia că se întâmplă ceva necurat la acea partidă. Spaniolii au avut multe ocazii de gol, dar aveau şi echipă foarte bună cu Zubizarreta, Abelardo, Hierro, Guerrero, Sergi, Amor, Luis Enrique sau Alfonso. Sincer, nici acum nu ştiu cum stau lucrurile cu mafia pariurilor, nici nu ştiu să completez un formular de pariuri. Eu, personal, vroiam să învingem, ca să treacă Bulgaria de grupă.

Crezi că liderii echipei, Hagi şi Gică Popescu, care evoluau la FC Barcelona în 1996, ar fi fost capabili sa îi ceară lui Iordănescu ceea ce spune Cozma?
Nu pot să cred aşa ceva. E de neînchipuit ca Hagi şi Gică Popescu să se fi dus la antrenor să-i ceară aşa ceva. Îmi e de asemenea foarte greu de crezut că altcineva să fi făcut acest lucru şi să treacă peste capul liderilor din teren şi din afara lui. În plus, ştim ce ambiţios şi corect era Iordănescu, deci mie mi-e foarte greu să cred că cineva îşi poate bate joc de imaginea şi de munca lui în acest mod.

Cozma: ”A fost blat cu Bulgaria şi Spania!”
Miron Cozma a acuzat în ziarul Libertatea că ”tricolorii” au trântit două dintre meciurile de la Euro 1996, cele contra bulgarilor şi spaniolilor. ”Câtă galerie am făcut eu la meciurile trucate din Anglia! Francezii ne-au bătut pe bune. Meciurile cu Spania şi Bulgaria au fost aranjate pe faţă. Întrebaţi-l pe Răducioiu de ce a fost schimbat la meciul cu Spania, după ce marcase. Un fotbalist important s-a dus atunci la Iordănescu şi i-a spus «Dă-l, bre, afară pe ăsta! Vrei să ne nenoroceşti?» Eu eram de faţă. Din toată echipa ştiu doar doi oameni care nu erau în cărţi: Prunea şi Răducioiu. Prunea apăra tot, iar Răducioiu încerca să marcheze. Hagi şi Gică Popescu jucau în Spania. Ştiu că un jucător spaniol le-a spus că nu mai calcă în Spania, dacă nu se califică ei”, a declarat Cozma.

Am marcat doar un gol în trei meciuri
România a avut o prestaţie dezamăgitoare la Euro 1996, deşi echipa era în mare parte fromată din cei care scriseseră istorie la CM din SUA, din 1994, când ajunseseră în sferturile de finală ale competiţiei. ”Tricolorii” au pierdut în Anglia toate cele trei meciuri disputate, înscriind doar un gol şi primind patru. În ultimul meci, ibericii s-au impus cu 2-1. Manjarin a deschis scorul în minutul 11, iar Răducioiu a egalat după douazeci de minute. Spania a preluat frâiele partidei şi a reuşit până la urmă să înscrie golul victoriei, prin Amor, cu nouă minute înainte de final.

România - Franţa 0-1
Marcator: Dugarry (25)
Stelea - Petrescu (Filipescu), Belodedici, Selymes, Mihali - Lupescu, Gică Popescu - Lăcătuş (Ad. Ilie), Hagi, D. Munteanu - Răducioiu (Moldovan).

România - Bulgaria 0-1
Marcator: Stoichkov (3)
Romania: Stelea - Petrescu, Belodedici, Prodan, Selymes - Lupescu (Gâlcă), Gică Popescu (Ad. Ilie) - Lăcătuş (Moldovan), Hagi, D. Munteanu - Răducioiu.

România - Spania 1-2
Marcatori: Răducioiu (30) / Manjarin (10), Amor (81)
Prunea - Petrescu, Prodan (Lupescu), Gică Popescu, Belodedici, Selymes - Fl. Stângă, Gâlcă, Gică Hagi - Răducioiu (Vlădoiu), Ad. Ilie (Munteanu).

Clasament Grupa B:
1. Franţa 3 2 1 0 5-2 7p
2. Spania 3 1 2 0 4-3 5p
3. Bulgaria 3 1 1 1 3-4 4p
4. România 3 0 0 3 1-4 0p



luni, 19 decembrie 2011

La două decenii de la Revoluţia Română, familia Astafei rămâne neconsolată de istorie: 22 de ani de durere






În seara zilei de 22 decembrie 1989, Petre Astafei, un tânăr de aproape 23 de ani, rugbist la Rapid, fratele cunoscutei atlete Alina Astafei, era împuşcat pe Calea Victoriei de un lunetist căţărat pe una din clădirile din preajma Palatului Telefoanelor. La 22 de ani de la Revoluţie, Caterina (69 de ani), mama tânărului, rememorează durerea pe care au trăit-o mii de părinţi în acele zile sângeroase.

Pe 22 decembrie, dimineaţa, Caterina Astafei, mama sportivului, a plecat la serviciu. A trecut în drumul său pe la Universitate, pe la Biserica Armenească, zone în care oamenii slalomau printre gloanţe. Era ca la război, se trăgea de sus, din clădiri şi elicoptere, oamenii se ascundeau pe unde puteau. Ea trebuia să stea la serviciu, un institut de cercetare în domeniul petrolului şi gazelor, până la 19.00, dar a plecat pe la cinci după-amiază. Drumul a fost anevoias, era agitaţie mare, oamenii din camioane strigau şi făceau semnul victoriei, iar, când a ajuns acasă, Petre pleca, împreună cu un vecin,”să făurească istoria”. ”Se arunca Libertatea, primul ziar liber, la Cişmigiu. Marius, un vecin, a vrut un exemplar, iar Petre a plecat cu el. Îl implorasem cu o zi înainte să nu se ducă în Piaţa Revoluţiei, dar în dreptul Palatului Telefoanelor s-a tras de sus în ei. ”M-a nimerit!”, a mai apucat să spună. Cineva cu un Trabant vroia să-l ridice, dar trăgeau în ei cum făceau vreo mişcare. Glonţul i-a trecut prin umărul drept, i-a atins ficatul şi plămânul şi i-a pulverizat un rinichi. Într-un final l-au dus la Colţea, unde a rezistat până pe 24 decembrie, la ora 12.00 noaptea. Avea dureri cumplite şi, după ce a fost operat a doua oară, a făcut o infecţie de la resturile glonţului. A discutat lucid până în ultima clipă şi ultimul lucru pe care l-a spus a fost: ”Îmi pare rău că am supărat-o pe mama!”. Avea aproape 23 de ani şi se căsătorise doar cu două luni înainte”, îşi aminteşte mama lui Petre, secată de lacrimi.

Sora a emigrat în Germania
Alina Astafei, vicecampioană olimpică la Barcelona, în 1992, în proba de săritură în înălţime, era în cantonament în momentul tragediei. ”Alina era la Băile Felix. I-am spus la telefon ce s-a întâmplat şi a venit cu trenul. Pe 25 decembrie, la prânz, când noi am adus sicriul de la spital, a ajuns şi ea acasă. A căzut în faţa cortegiului de durere. A aşteptat 3 ani să se rezolve cazul, sportul era în declin, sufleteşte nu-şi găsea locul, aşa că a vrut să se lase de sport. Atunci mi-am spus că am pierdut un copil, nu vreau să-l pierd şi pe celălalt. Luase medalia de argint la Olimpiada de la Barcelona, aşa că şi-a făcut datoria faţă de ţară. La şcoală a învăţat germana şi se potrivea stilului nemţesc, fiind disciplinată, interiorizată, ordonată... Plecarea în Germania a ajutat-o să ţină capul deasupra apei”, spune doamna Caterina.

Glonœul care a distrus o familie
”Au trecut peste 20 de ani de atunci, dar eu aş prefera să trăiesc în sărăcie, dar să-mi trăiască băiatul. Aşteptam Crăciunul, era mai puţin bogat, dar eram o familie unită. Nu există zi să nu ne aducem aminte. Tatăl lui nu vrea să discute despre Petre, m-a rugat să nu discutăm nici măcar între noi”, mărturiseşte mama martirului, care continuă: ”Pentru mine acea zi nenorocită a fost ieri. Timpul trece, dar durerea este tot mai mare pentru mine. Aş vrea să ştiu cine a tras în copilul meu. Vreau să mă uit în ochii lui, să-mi vadă şi el durerea. A fost o Revoluţie în care am avut doar eroi, nu şi inculpaţi. Ce mă doare este faptul că am rămas tot mincinoşi, de parcă sângele vărsat atunci nu ar fi fost destul”.

”Simulacru de anchetă!”
În fiecare an, părinţii fostului rugbist îl comemorează în ultima sâmbătă înainte de 22 decembrie. Este înmormântat la cimitirul Eroii Revoluœiei, loc unde rudele celor dispăruţi s-au luptat să construiască o biserică, pentru a nu fi strămutat. ”Ne-a fost frică că cineva se va sătura să vadă sub ochi rezultatul acelor crime şi va dori să desfiinţeze cimitirul. Mulţi părinţii ai tinerilor morţi la Revoluţie, s-au stins şi ei la puţin timp după copii lor. A avut loc un similacru de anchetă, de care nu suntem mulţumiţi. Când ascult imnul, mi se rupe inima, pentru că îmi aduc aminte cum l-a cântat Petre pe 22 decembrie”, se destăinuie mama îndurerată.

Monica Roşu şi Ion Oncescu l-au ajutat pe Moş Crăciun şi au premiat fotbalişti



Dubla campioană olimpică la gimnastică în 2004, Monica Roşu, şi multiplul campion mondial la skandenberg, Ion Oncescu, au fost cei care au acordat premiile campionatului de fotbal Liga Companiilor 2011.

Liga Companiilor a ajuns la finalul celui de-al doilea sezon. Competiţia, care se desfăşoară în sistem campionat, cu echipe de 5+1 jucători, are două ligi valorice şi arbitraj profesionist de futsal. Echipele companiilor înscrise sunt formate exclusiv din angajaţii acelor societăţi. Invitaţii speciali ai galei de decernare a premiilor Ligii Companiilor 2011 au fost fosta gimnastă Monica Roşu, care a câştigat de-a lungul carierei două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Atena (2004), plus medalii la Campionatele Mondiale şi Europene, dar şi cel mai valoros sportiv de armwrestling (skandernberg) din lume, multiplul campion mondial la ambele braţe, Ion Oncescu. Ei au înmânat premiile laureaţilor, dar l-au şi ajutat pe Moş Crăciun să împartă dulciuri şi materiale sportive copiilor acestora.

Partenerii oficiali ai competiţiei au fost La Fântâna şi TTA.ro, iar Lotto şi INTERSPORT au oferit parteneriat tehnic, în timp ce partenerii media au fost Libertatea, Cargo Bus şi sportlocal.ro. Pentru sezonul următor al Ligii Companiilor se vor face înscrieri până pe 10 ianuarie 2012. Detalii pe www.LigaCompaniilor.ro.

Pemianţii
Câştigătoarea Ligii Companiilor 1 - RATB SLTC-Electric ("Campioana companiilor la fotbal").
Trofeul Fair-Play Liga 1 - AuditEAM
Campioana Liga Companiilor 2 - Pose Team
Trofeul Fair-Play Liga 2 - Mass-media Team
Portarul sezonului - Adrian Neamțu (RATB SLTC-Electric)
Golgheterul sezonului - Andrei Spandole (Delhaize Cora Pantelimon)
Jucătorul sezonului - Dorin Dragomirescu (Renault Technologie Roumanie)

Clasament 1.Liga Companiilor:
1. RATB SLTC – Electric 22p
2. Delhaize Cora Pantelimon 21p
3. Renault Tehnologie Roumanie 20p
4. Roli Bina International 17p
5. RATB STB – Auto 15p
6. TTA 8p
7. Sodexo Pass România 7p
8. Hidroconstrucţia 7p
9. Audit EAM 4p
10. Real Hypermarket 4p

Clasament 2.Liga Companiilor:
1. Pose Team 25p
2. Elcomex IEA 20p
3. Cesarom 18p
4. Fabryo Corporation 16p
5. Lindab 14p
6. Mass-media Team 14p
7. Cora Lujerului 12p
8. Urban 9p
9. Gefco România 3p
10. Med Life 0p




















miercuri, 14 decembrie 2011

Motivul pentru care fotbalul românesc nu va mai fi niciodată ce a fost

Scoutingul nu mai e un moft, e o necesitate! Cluburile puternice din Europa ţin sub supraveghere zeci de mii de tineri jucători şi investesc milioane de euro pe an pentru a finanţa centrele de copii şi juniori, de unde promovează în fiecare an mai mulţi jucători. În schimb, România are un decalaj de zeci de ani în acest domeniu faţă de cluburile occidentale, tactica preferată de echipele autohtone fiind să transfere jucători străini de mâna a treia liberi de contract.

În Spania, FC Sevilla, echipa care i-a descoperit şi format pe Sergio Ramos, José Antonio Reyes, Antonio Puerta, Jesús Navas, Diego Capel, Lolo sau Carlos Marchena, are o reţea de 700 de scouteri.

Pe de altă parte, FC Barcelona beneficiază de fructele celebrei ”La Masia”, centrul de copii şi juniori al clubului catalan (cantera), unul dintre cele mai scumpe din Europa, cu aproximativ 5 milioane de euro cheltuiţi în fiecare an. Echipa ”blaugrana” are un sistem mult mai complex de scouting: 15 scouteri urmăresc jucătorii din Catalunia, 15 pe cei din Spania, iar alţi 10 caută talente în întreaga lume. Jucătorii sunt selecţionaţi de la o vârstă fragedă, şi sunt direcţionaţi spre cele cinci şcoli de fotbal din Mexic şi una în Egipt, dar şi la cele 15 cluburi afiliate Federaţiei Spaniole de Fotbal, care pregătesc jucătorii în schimbul fondurilor, antrenorilor şi cunoştinţelor puse la dispoziţie de FC Barcelona. Pe lângă pregătire sportivă de calitate, micii fotbalişti primesc şi o educaţie pe măsură. Pep Guardiola a reorganizat procesul de trecere al juniorilor spre echipa de seniori, care este bazat pe trei trepte. În primă fază, mai mulţi juniori se antrenează prin rotaţie cu echipa secundă a clubului, care activează în Segunda Division. În a doua fază, fiecare jucător e conştientizat în privinţa a ceea ce înseamnă clubul şi importanţa sa în cadrul echipei, iar cei care dovedesc potenţial la FC Barcelona B, intră într-un program în care le sunt monitorizate performanţele într-o anumită perioadă de timp. În ultima fază, jucătorii ”cheie” încep să se antreneze cu echipa de seniori şi chiar sunt convocaţi le meciuri oficiale. Sistemul catalanilor cuprinde FC Barcelona B şi alte 12 echipe de juniori, adică aproximativ 300 de jucători, toate jucând în formula 4-3-3, la fel ca echipa de seniori. Ei sunt îndrumaţi de 24 de antrenori, toţi foşti fotbalişti, dar şi de aproape 60 de doctori, nutriţionişti, preparatori fizici, psihologi şi bucătari.


Un exemplu special e reprezentat de Athletic Bilbao. ”Leii” legitimează doar fotbalişti cu sânge basc sau, în cazuri speciale, jucători, care nu au această origine, dar au crescut în Ţara Bascilor (Pais Vasco sau Euskadi). Clubul ”roş-alb” e unul dintre cele patru cluburi profesioniste din Spania, alături de Real Madrid, FC Barcelona şi Osasuna Pamplona, care nu sunt o corporaţie sportivă, ci sunt deţinute şi conduse de o asociaţie a suporterilor (socios). Clubul reuşeşte să facă înaltă performaţă cu o arie de selecţie limitată la o populaţie de aproximativ 15 milioane de oameni, împărţiţi între Spania, Franţa, America (Argentina, Chile, Cuba, Mexic, Brazilia, Columbia, Uruguay, Costa Rica, Venezuela, Bolivia, SUA) sau Asia (Filipine). Motto-ul clubului e ”Con cantera y afición, no hace falta importación” (Cu o echipă formată din localnici şi cu fanii noştri, nu avem nevoie de importuri).

În ciuda dezavantajelor, Athletic este unul dintre cele trei grupări, care nu au retrogradat niciodată din Primera Division (celelalte două sunt Real Madrid şi FC Barcelona) şi este al doilea club, după Real Madrid, în ceea ce priveşte numărul de jucători cu care a alimentat echipa naţională de fotbal a Spaniei. Printre jucătorii descoperiţi, crescuţi şi promovaţi de club se găsesc: Andoni Zubizarreta, Julio Salinas, Pichichi, Goikoetxea, Lizarazu, Ismail Urzaiz, Joseba Etxeberria, Aitor Karanka, Rafael Alkorta, José Ramón Alexanko, Julen Guerrero, Jose Angel Iribar, Markel Susaeta, Francisco Yeste, Pablo Orbaiz, Fernando Llorente, Fernando Amorebieta, Javi Martinez sau tinerii Iker Muniain, Borja Ekiza, Jon Aurtenetxe, Inigo Ruiz de Galarreta, Iker Guarrotxena, Jonas Ramalho (primul jucător mulatru din istoria clubului) şi Aymeric Laporte. Cu o mulţime de cluburi atrase de tinerii săi jucători, Bilbao semnează contracte semi-profesioniste cu juniorii, cu clauze mari de eliberare, pentru a nu scăpa printre degete talente precoce pe care le deţin. S-au ”fript” deja cu Mikel San Jose plecat la Liverpool şi Yuri Berchiche, care a semnat cu Tottenham. Un sondaj ”El Mundo” arată că aproape 80% din suporterii echipei ar prefera ca echipa să retrogradeze decât să renunţe la politica ”fără străini”. Real Sociedad a avut aceeaşi politică până în anii ‘80, dar imposibilitatea de a alcătui o echipă competitivă i-a făcut pe conducătorii clubului să renunţe la naţionalism.

Dacă alte cluburi, răscolesc lumea pentru a descoperi diamante neşlefuite, Ajax Amsterdam se bazează pe juniori locali. ”Noi nu călătorim mai mult de 60 de kilometri în afara Amsterdamului. Credem în cultura noastră şi foarte rar mergem să căutăm tineri din străinătate. Avem doar patru scouteri plătiţi şi ne bazăm pe alţi 40 de voluntari”, spune Jan Olde Riekerink, şeful sectorului juvenil al ”lăncierilor”. Micii fotbalişti sunt introduşi într-un program numit TIPS (Technique, Insight, Personality and Speed) şi se pregătesc într-o bază ultramodernă situată chiar lângă Amsterdam Arena, cu şapte terenuri gazonate în mărime naturală şi un buget de 4,5 milioane de euro pe an. Doar scouterii îi recrutează pe cei 240 de jucători ai Academiei, divizaţi în şapte grupe de vârstă (7 la 19 ani). Fotbaliştii nu se pot auto-propune, singura posibilitate să te remarci, dacă ai scăpat de ochiul vigilent al scouterului, e să participi la ”Talent Days”, trei zile de selecţii la care se prezintă mii de copii şi tineri în speranţa că vor fi admişi în ”De Toekomst” (Viitorul). În acest mod au fost reperaţi Rafael Van der Vaart sau Edgar Davids. În acest moment, olandezii colaborează cu Ajax Cape Town (prima ligă Africa de Sud / 1999-prezent), Almere City (Liga 2 Olanda / 2005-prezent) şi Beijing Guoan (vicemapioana Chinei / 2007-prezent). De-a lungul timpului au mai conlucrat cu: Germinal Beerschot Antwerp (Belgia / 1999-2003), Ashanti Gold SC (Ghana / 1999-2003), Ajax Orlando Prospects (SUA / 2003-2007), FC Volendam (Olanda / 2007-2010) şi HFC Haarlem (Olanda / 2008-2010).


Scoutingul nu presupune neapărat descoperirea de jucători, ci şi ”spionarea” adversarului şi ”citirea” jocului echipelor pe care le vei întâlni în viitorul apropiat. Jose Mourinho, unul dintre cei mai scrupuloşi antrenori din fotbalul actual, poate depune dovadă în acest sens. Portughezul impune echipei sale minimum trei şedinţe tactice înaintea fiecărui meci, dar le limitează la 30 de minute pentru a nu pierde atenţia jucătorilor. El le prezintă individual DVD-uri cu analiza adversarilor, plusurile şi minusurile echipei sale, dar şi ale opozanţilor, în ofensivă şi defensivă. Cu o zi înaintea meciului, are loc o altă întâlnire colectivă, în cadrul căreia se lipesc ”piesele”. Antrenorul lusitan suplimentează aceste sesiuni, dându-le fotbaliştilor dosare cu adversarii direcţi, întocmite pe baza a cel puţin trei raporturi ale scouterilor. Astfel, fundaşii săi centrali vor primi date amănunţite despre atacanţii adverşi: deplasarea în teren, piciorul favorit şi modul de lovire al mingii, partea pe care driblează sau se întoarce etc.

Scoutingul e important şi pentru portari. La Campionatul Mondial din 2006, Germania a eliminat Argentina în sferturi de finală, după 1-1 în timpul regulamentar şi 4-2 după executarea loviturilor de departajare. Jens Lehman, portarul învingători a apărat două penalty-uri şi a fost aproape de a para un al treilea, după ce şi-a notat pe jambiere modul de executare al fotbaliştilor sud-americani, îndemnat de antrenorii echipei. Iată ”notele” care l-au ajutat pe goalkeeper: ”Riquelme - stânga sus, Crespo - avânt mare / dreapta, avânt scurt / stânga, Ayala - aşteptare lungă sau avânt mare / dreapta, Messi - stânga, Aimar - aşteptare lungă / stânga, Rodriguez - stânga”.

În noiembrie 2008, Everton a semnat un contract cu producătorii jocului video ”Football Manager” pentru a le furniza date despre toţi jucătorii de perspectivă din fotbalul mondial. FM dispune de cel mai vast sistem de de scouting din întreaga lume (1.000 de colaboratori), care supraveghează şi furnizează date despre 370.000 de jucători şi 20.000 de echipe din 50 de ţări. Printre juniorii care primiseră un calificativ bun în ediţiile trecute ale jocului se numără Wayne Rooney (Manchester United) şi Lionel Messi (FC Barcelona). Avantajele semnării contractului s-au văzut imediat: din 2008 şi până în prezent, ” The Blues” au avut un profit de 13,5 milioane de euro, diferenţa dintre jucătorii pe care i-au cumpărat şi cei pe care i-au vândut.


 


 Gwyn Williams, fostul şef al sectorului scouting de la Chelsea (1979-2006), a dezvăluit că alcătuise o bază de date pentru londonezi, care conţinea dosarele a 77.000 de jucători. De asemenea, britanicul spune că la jocul divizionarei secunde franceze Tours FC, cunoscută ca o echipă care promovează numeroşi jucători tineri valoroşi, asistă în medie 15-20 de scouteri pe meci. ”Petreceam aproape toate serile dintr-o săptămână urmărind meciuri la diferite niveluri. Luni mergeam la meciurile echipei de rezerve a lui Chelsea, iar în restul săptămânii mergeam la partidele echipelor din eşaloanele inferioare sau, dacă primeam vreun pont, mergeam să urmăresc jucători la Auxerre, Paris, Porto, la campionate mondiale şi europene de juniori. Dacă vedeam ceva ce îmi plăcea, îi raportam lui Jose Mourinho sau lui Frank Arnesen, cel care conducea sectorul de juniori al clubului. Dacă primea girul, jucătorul era chemat pentru probe de joc, iar noi ne interesam despre caracterul lui, dacă bea, dacă e de încredere sau are o predilecţie spre accidentări. Nu era decizia mea, dacă un jucător era cumpărat sau nu, ci a antrenorului şi a şefului executiv. Ei negociau condiţiile trasferului: contractul jucătorului, suma de transfer, pretenţiile agentului…”, spune Williams. Tot el completează: ”Tore Andre Flo e cel mai bun exemplu pentru ceea ce am făcut eu la Chelsea. Am plătit 250.000 de lire sterline pe el lui Bran Bergen şi l-am vândut cu 12 milioane lui Glasgow Rangers. Un alt jucător reperat de mine e John Terry. A semnat cu noi când avea 14 ani şi a crescut la club. Acum, Academiile din Anglia şi-au schimbat tactica în ceea ce priveşte acest sector. Jucătorii sunt racolaţi şi la 7-8 ani şi sunt crescuţi în spiritul şi după metodele clubului. Eu foloseam o bază de date, care cuprindea aproape 80.000 de jucători, şi puteam vedea imediat statistica completă a fiecăruia în ultimele patru sezoane. Dacă cumpăram şase jucători, patru trebuiau să fie foarte buni. Am învăţat că fiecare jucător pe care îl cumperi e diferit de cum îl catalogasei iniţial, pentru că răspunde diferit la rigorile fotbalului profesionist”.


În 2009, cluburile din Premier League au cheltuit 120 de milioane de lire sterline pe jucători mai tineri de 21 de ani, dar sistemele performante de scouting nu sunt doar apanajul marilor forţe ale Albionului. Luton Town, evoluează în Conference National (Liga a V-a din Anglia) şi e un club care alimentează în permanenţă Premier League. Jack Wilshere (Arsenal), Curtis Davies (Birmingham City), Matthew Upson (Stoke City), Matthew Taylor (West Ham United), Emmerson Boyce (Wigan Athletic), Kevin Foley (Wolverhampton Wanderers), Jerome Thomas (WBA),  Leon Barnett (Norwich City), Daryl Murphy (Celtic Glasgow) sau Rowan Vine (QPR) sunt toţi produse ale clubului din Bedfordshire. În principiu, ”The Hatters” caută jucători doar în Marea Britanie, având 25 de scouteri, coordonaţi de un ”ofiţer de recrutare”. Luton a introdus de curând TIP (Talent Identification Programme), care asigură un standard extrem de ridicat al calităţii tinerilor introduşi în sistem. Ce înseamnă mai precis? Aproximativ 1.000 de jucători, cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani, sunt selectaţi pentru a se pregăti în cele 12 centre zonale, de unde sunt propuşi de antrenori pentru a ”umple” cele 250 de locuri ale Performance Centre. De aici, cei cu adevărat talentaţi sunt eligibili pentru cele 120 de locuri ale Centre of Excellence. La Centrul de Excelenţă sunt împărţiţi în şase grupe de vârstă, fiecare pregătită de câte o pereche de antrenori, unul cu Licenţa A UEFA şi altul cu Licenţa B UEFA, ajutaţi de echipa medicală, kinetoterapeuţi, nutriţionişti, dieticieni şi preparatori fizici. Sistemul micului club e unul dintre cele mai performante, dacă nu cel mai bun din afara cluburilor din Premier League, iar în ultimii 25 de ani, ei au transferat jucători de 20 de milioane de lire. În acest moment, şef al sectorului juvenil al lui Luton e James Hatch, care a ocupat anterior o poziţie similară la Arsenal Soccer Schools.

Unul dintre oamenii, care se bazează foarte mult pe scouting, e Arsene Wenger. Fost jucător la Strasbourg şi Mulhouse (Franţa), licenţiat al Universităţii din Strasbourg (economie) şi vorbitor al mai multor limbi străine (franceză, germană şi engleză - fluent, plus italiană, spaniolă, portugheză şi japoneză), ”Le Professeur” a devenit antrenor în 1987, trecându-şi în CV doar patru echipe (Nancy, AS Monaco, Nagoya Grampus Eight şi Arsenal - din 1996).

Când antrena în Japonia, venea la meciurile lui AC Milan, unde l-a remarcat pe Patrick Vieira. Wenger l-a transformat dintr-un tânăr sfios în căpitanul de legendă al ”tunarilor”. La fel a procedat şi cu Thierry Henry. Rezervă la Juventus, unde juca ca extremă, ”Titi” a devenit cel mai bun marcator din istoria lui Arsenal, deşi îi spusese antrenorului francez că el nu ştie să dea gol. În 1988, l-a descoperit pe George Weah în Camerun şi i-a promis că îl va face cel mai bun jucător din Europa, dacă va munci din greu. Africanul a luat în 1995 trofeul ”World Footballer of the Year”şi i-a dedicat trofeul şi tehnicianului francez. Wenger l-a remarcat pe Cristiano Ronaldo înaintea celor de la Manchester United, dar ”diavolii” i-au oferit portughezului un contract mai bun. Tot el i-a descoperit pe Nicolas Anelka şi Cesc Fabregas, le-a arătat cluburilor britanice beneficiile scoutingului international, a dat o mai mare importanţă statisticii şi a introdus dieta japoneză cu peşte şi legume fierte în alimentaţia fotbaliştilor din Insulă. El spune că cea mai mare calitate a sa e că ascultă de oameni cu mai multă experienţă. Billy Beane, legendarul manager general al echipei de baseball Oakland Athletics, unul dintre pionierii principiilor sabermetrice (despre care s-a făcut filmul ”Moneyball: The Art of Winning an Unfair Game”, cu Brad Pitt în rolul lui Beane), a spus despre Wenger: ”Conduce Arsenal ca şi cum are de gând să deţină clubul 100 de ani de acum înainte!”. Weanger a fost omul din spatele construcţiei stadionului Emirates şi a dus Arsenal pe locul cinci în topul încasărilor din fotbal.

”La 12 ani pot detecta, dacă un jucător va rezista din punct de vedere tehnic. De la 14 la 16 îţi dai seama, dacă va face faţă din punct de vedere tehnic în fotbalul profesionist, între 16 şi 18 ani îţi faci o idee despre cum se relaţionează cu ceilalţi jucători, iar la 20 de ani vezi, dacă e pregătit psihic pentru fotbal. Îmi fac o primă impresie despre un jucător în 20 de minute, în cazul unui jucător foarte talentat, iar în cazul altora văd după 6 luni că are nişte calităţi foarte bune. Am văzut mulţi jucători, care au clacat sub presiune. Cei mai mulţi din punct de vedere fizic. Un jucător bun are gene puternice, sănătatea e importantă! Eu am crescut într-un sat, unde nu aveai şanse să fii remarcat. Acum, dacă joci bine în orice sătuc din Anglia, ai o şansă de a ajunge fotbalist. Metodele de pregătire se dezvoltă încontinuu. Eu am avut primul antrenor la 19 ani, azi un jucător poate intra pe mâna unui antrenor de la cinci ani, deci are un mare avantaj”, explică vizionarul antrenor al lui Arsenal.

marți, 6 decembrie 2011

Steaua a câştigat după şapte ani pe terenul lui Dinamo / FOTO

Steaua a învins, luni, în deplasare, cu scorul de 3-1 (pauză 1-1), pe Dinamo, în ultimul meci al etapei a XVI-a a Ligii I, prima înfrângere a "alb-roşilor" pe teren propriu în sezonul 2011-2012.

Golurile echipei lui Ilie Stan au fost marcate de Raul Rusescu (22, 59) şi Mihai Costea (90+2), în timp ce pentru gazde a înscris Marius Niculae (20-penalty).

Dinamo: Bălgrădean - Luchin (Ţucudean 79), D. Grigore, Moţi, Zie Diabate - L. Rus, D. Kone, C. Munteanu, Alexe (L. Ganea 46) - Dănciulescu, M. Niculae
Antrenor: Liviu Ciobotariu

Steaua: Tătăruşanu - Emeghara, Iliev, Geraldo, Latovlevici - Prepeliţă (M. Costea 69), Bourceanu, Brandan - Rusescu, Nikolici (Fl. Costea 89), Tănase. Antrenor: Ilie Stan

Cartonaşe galbene: Moţi (87) / Iliev (19), Brandan (32), M. Costea (90+3)

Au arbitrat: Cristian Balaj (Baia Mare) - Aurel Oniţă (Constanţa), Eduard Dumitrescu (Piteşti) - Cătălin Popa (Piteşti)
Observatori: Aron Huzu, Valentin Alexandru

CLASAMENT
Poziţia / Echipa / Meciuri / Victorii / Egaluri / Înfrângeri / Golaveraj / Puncte / Adevăr
1. Dinamo16 11 3 2 31-10 36 (+12)
2. CFR Cluj 16 11 2 3 35-13 35 (+8)
3. Rapid 16 10 4 2 27-13 34 (+10)
4. Steaua 16 8 4 4 22-13 28 (+4)
5. FC Vaslui 16 8 3 5 25-14 27 (+3)
6. ”U” Cluj 16 7 6 3 22-15 27 (+6)
7. Pandurii Tg Jiu 16 7 5 4 23-15 26 (+2)
8. Oţelul 16 7 4 5 14-14 25 (+4)
9. Astra Ploieşti 16 6 6 4 17-16 24 (0)
10. Ceahlăul 16 5 6 5 14-19 21 (-3)
11. FC Braşov 16 5 3 8 17-16 18(-6)
12. Petrolul 16 4 5 7 14-19 17 (-7)
13. Gaz Metan Mediaş 16 5 2 9 22-29 17 (-7)
14. FCM Tg. Mureş 16 3 6 7 17-24 15 (-9)
15. Voinţa Sibiu 16 3 5 8 10-20 14 (-13)
16. Sportul Studenţesc 16 2 6 8 14-28 12 (-12)
17. Concordia Chiajna 16 2 4 10 8-25 10 (-14)
18. Dacia Mioveni 16 2 2 12 9-38 8 (-16)