După fotbal, şi boxul românesc îşi caută dreptatea la TAS!

Rudel Obreja (46 de ani), preşedintele FRB, se războieşte cu Federaţia Internaţională de Box Amator (AIBA), dar cei care vor fi principalele victime ale conflictului sunt sportivii, care de la 1 septembrie vor fi suspendaţi din toate competiţiile internaţionale.

“AIBA nu justifică niciodată clar măsurile împotriva mea! Vor să mă suspende cu orice preţ şi stabilesc pedeapsa întâi, iar abia apoi caută argumente. Procedează pervers, în afara propriului statut şi nu pot fi de acord cu aşa ceva. În septembrie, cazul meu se judecă la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne şi sper ca acolo să se facă dreptate pentru că AIBA se supune Tribunalului Sportiv, care e instanţa supremă. Tocmai de aceea ar fi trebuit ca AIBA să aştepte acel verdict, nu să ameninţe cu dezafilierea dacă rămân eu preşedinte!”, a spus Obreja.

Iniţial, Comisia de Disciplină a AIBA, l-a acuzat pe Obreja, care era unul dintre vicepreşedinţii organizaţiei, în timpul Olimpiadei de la Beijing din 2008, că s-ar fi întâlnit cu Humbert Furgoni, preşedintele federaţiei franceze şi al forului european de box, şi cu Franco Falcinelli, şeful boxului italian, cărora le-a propus 100.000 de euro pentru ca delegaţia României să fie ajutată de arbitrii pentru a câştiga medali la respectiva competiţie. Obreja nu a mai aşteptat ca oficialii AIBA să îl pună sub acuzare şi a organizat o conferinţă de presă neautorizată, unde i-a acuzat pe mai mulţi colegi de rang superior din AIBA că delegau ilegal arbitrii, pe care îi manipulau în interes personal. Acuzaţiile asupra lui Obreja nu au putut fi dovedite cu probe, dar el a fost suspendat pentru o perioadă record de trei ani şi jumătate, din cauza “gravităţii ofenselor făcute public de Obreja la adresa AIBA”, sancţiune redusă ulterior la doi ani. Deoarece a prezentat documente falsificate în cursul procedurii disciplinare şi  nu şi-a întrerupt activitatea la cârma FRB, lui Rudel Obreja i s-a mărit sancţiunea la 11 ani, în ianuarie 2011, pentru ca, o lună mai târziu, aceasta să fie redusă la cinci ani. 

Federaţia Română de Box a fost somată să organizeze alegeri pentru desemnarea unui alt preşedinte, în caz contrar urmând a fi dezafiliată începând cu data de 1 septembrie 2011, ceea ce va împiedica participarea sportivilor români la Campionate Mondiale şi Olimpiada de la Londra din 2012. În acest moment, conform statutului, pentru funcţia de preşedinte la box nu poate candida decât o persoană care este în conducerea FRB.

În timp ce boxerii amatori sunt interzişi la competiţiile internaţionale, Rudel Obreja s-a ocupat de organizarea Galei ”Campion pentru România”, în care Lucian Bute l-a întâlnit, la Bucureşti, pe data de 9 iulie, pe francezul Jean Paul Mendy. Firma sa, Europlus Computers, care are un singur angajat şi are ca activitate ”repararea calculatoarelor şi a echipamentelor periferice”, a încasat 1,93 milioane de euro, plus TVA, pentru organizarea meciului lui Bute, la care s-au mai adăugat bani proveniţi din drepturi de televizare, vânzarea de bilete sau sponsorizări ale unor compani private, dar mai ales de stat. Nici până la ora actuală nu au fost eliberate cifrele contabile ale evenimentului, deşi a trecut mai bine de o lună şi jumătate.

Vezi aici cum au evoluat lucrările de construcţie la Arena Naţională

Construcţia Arenei Naţionale s-a încheiat oficial! Demolarea vechii arene s-a încheiat pe 20 februarie 2008, dar construcţia efectivă a început abia în mai 2008. Pe 8 octombrie 2009, Primăria Bucureşti a decis ca Arena Naţională să beneficieze şi de un acoperiş retractabil, care a mai adăugat 20 de milioane de euro la nota finală de plată. Construcţia s-a încheiat în august 2011, dar meciul de inaugurare, cu Argentina, a fost amânat, urmând ca prima partidă disputată aici să fie meciul cu Franţa, din preliminariile CE 2012 (6 septembrie). În mai 2012, stadionul va găzdui finala Europa League, dar nu înainte de a fi gazda a două evenimente majore, care să adune în tribune 10.000, respectiv 40.000 de spectatori, pentru a testa soliditatea construcţiei.

Lista celorlalte stadioane din Bucureşti:
Stadion Steaua - construit 1974, renovat 1996 şi 2006 / 28.000 de locuri
Stadion Dinamo (construit 1952, renovat 2007 / 15.300 locuri
Stadion Giuleşti - Valentin Stănescu - construit 1939, renovat 2003 / 19.000 locuri
Stadion Cotroceni - construit 1995 / 14.500 locuri
Stadion Regie - construit 1920, renovat 2004 / 12.000 locuri
Stadion Rocar - construit 1964, renovat 1999 / 6.000 locuri
Stadion Juventus - construit 1969, renovat 2007 / 6.000 locuri

Cifrele noului Stadion Naţional:
131.000.000 de euro este costul final al arenei (fără TVA şi fără mobilier, reţele, amenajări exterioare)
55.000 de spectatori va putea găzdui stadionul 
200.000 de metri cubi de pământ au fost escavaţi
67.000 de metri cubi de beton, 7.200 de tone de armătură şi 700 tone de cabluri metalice s-au folosit la construcţie
105 metri lungime şi 68 metri lăţime sunt dimensiunile gazonului
359 de toalete are noul stadion
170 de metri liniari de tejghea vor fi disponibili în spaţiile comerciale
3.600 de locuri va cuprinde sectorul VIP
130 de locuri vor fi destinate ziariştilor
15 minute va dura acoperirea / descoperirea arenei
2.000 de tone cântăreşte acoperişul metalic
40 de tone va cântări cubul video situat deasupra terenului
25 de ani va dura amortizarea costului de construcţie
4-5 ani estimează oficialii Primăriei Capitalei că dura până stadionul se va auto-finanţa

Petrică Paraschiv a devenit, în urmă cu 16 ani, primul român campion mondial la box

Pe data de 10 iunie 1995, românul Petrică Paraschiv îl învingea la Brăila pe americanul Greg Richardson şi devenea primul pugilist din ţara noastră care se încununa campion mondial la profesionişti. E drept, la o versiune obscură, WBA Penta-Continental.

Petrică Ianoş Paraschiv, care avea în acel moment 24 de ani, fusese coleg de categorie cu Leonard Doroftei şi multiplu campion naţional. El l-a întâlnit în oraşul natal pe un american trecut bine de prima tinereţe şi tocmai împlinise 35 de ani. Greg Richardson, un boxer valoros, îşi trecuse în palmares, de-a lungul carierei, un titlu ”Mănuşile de Aur”, o centură WBC la categoria bantaweight, şi fusese campion naţional la amatori. Paraschiv s-a jucat cu adversarul, care a rezistat cu greu până la finalul partidei. În martie 1996, românul a pierdut meciul pentru titlul WBU (World Boxing Union), în Thailanda contra localnicului Chaosingthong Chalermsri, pentru ca în octombrie 1997, să se recunoască învins la Algiers, în faţa algerianului Samir Laala, în meciul pentru titlul WBC International. Una peste alta, brăileanul le-a luat-o înainte celorlalţi boxeri români, campioni la profesionişti: Mihai Leu (WBO - 1997, mijlocie), Tony ”Bad Boy” Badea (IBO Intercontinental - 1997, mijlocie), Leonard Doroftei (WBA - 2002, semi-uşoară), Adrian Diaconu (WBA - 2005, semi-grea), Lucian Bute (IBF - 2007, super-mijlocie), Jojo Dan (NABA - 2007 / WBC Continental - 2009, semi-mijlocie) şi Viorel Simion (WBC Intercocntinental - 2011, pană).

Petrică Ianoş Paraschiv

Data naşterii: 24 iulie 1971

Locul naşterii: Bucureşti

Palmares profesionişti: 19 meciuri (1991-1999) - 13 victorii, 5 înfrângeri, 1 egal

Categoria: super-muscă

Text: Gabriel Chirea

Foto: Vlad Chirea

Prima campioană mondială din istoria boxului feminin românesc a revenit în ring

 Fostă campioană europeană în 2004 şi mondială în 2005, Mihaela “Miki” Cijevski-Lăcătuş (29 de ani) a reînceput antrenamentele pentru a-şi trece în palmares şi medalia de aur la JO de la Londra, din 2012.

Mihaela e cea mai titrată pugilistă din istoria României. Campioană continentală în 2004 şi a lumii în 2005, ea a renunţat la box după Campionatele Europene din Danemarca, din 2007, unde a cucerit doar o medalie de bronz, în condiţiile în care delegaţia României la acea competiţie a acuzat arbitrajul potrivnic. La un an de la retragere, a născut o fetiţă, botezată Sara Maria, după ce s-a căsătorit, în 2006, cu Adrian Lăcătuş (51 de ani), antrenorul lotului naţional de box feminin al României.

Din ianuarie este din nou în sală

“Decizia de a reveni în activitate a fost chibzuită. Am discutat cu medici specialişti, care mi-au spus că, după naştere, un an corpul nu te ascultă, dar la doi ani distanţă organismul este chiar mai puternic decât înainte. M-am decis să reîncep antrenamentele şi am mers cu sportivii de la Steaua, clubul unde sunt legitimată, în cantonamentul de la Forban. M-am simţit bine, iar acum aştept cu nerăbdare concursurile pregătitoare şi cele de calificare pentru Olimpiada de la Londra”, a spus Mihaela, care a ocupat în ultimii ani funcţia de antrenor secund al lotului feminin de box.

A garantat că va lua o medalie la Olimpiadă

“Avantajul Mihaelei e că a fost şi antrenoare şi că a văzut, spre deosebire de sportivele mai tinere, de ce un tehnician trebuie să ia anumite decizii şi când e momentul potrivit pentru acestea”, precizează antrenorul şi soţul ei, Adrian Lăcătuş. Tehnicianul spune şi care sunt şansele la medalie la JO 2012: “Am avut de curând discuţii cu persoanele din conducerea COSR şi le-am garantat că ea va veni cu o medalie de la Londra, dar le-am spus că există şi alte sportive cu potenţial de medalie în lot”.

Liga Campionilor este destinată bogaţilor: doar Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad au fost „reginele estului”!

Liga Campionilor e o competiţie exclusivistă, la care cluburile din Europa de Vest, mai bogate şi mai bine organizate, au devenit abonate. Doar două cluburi din Europa de Est au reuşit să câştige până în acest moment Liga Campionilor sau Cupa Campionilor Europeni, cum s-a numit competiţia până în 1992. Este vorba despre Steaua Bucureşti, care a învins în finala din 1986 pe FC Barcelona, şi de Steaua Roşie Belgrad, care a răpus, în 1991, pe Olympique Marseille.

Pe data de 7 mai 1986, românii au învins-o pe Barcelona chiar pe tărâm spaniol, la Sevilla, în faţa a 72.000 de spectatori. După o partidă terminată fără gol, la fel ca şi cele două reprize de timp suplimentar, Duckadam a realizat minunea: a intrat în istoria fotbalului ca portarul care a apărat 4 lovituri consecutive de departajare. Alesanco, Pedroza, Alonso şi Marcos au căzut victime goalkeeper-ului român, în timp ce Lăcătuş şi Balint au marcat, iar Majearu şi Boloni au ratat. Steaua devenea astfel prima echipă din Estul Europei, şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental suprem.
Belodedici a câştigat CCE cu ambele echipe

În 1991, la două sezoane după ce Steaua pierdea o altă finală a Cupei Campionilor Europeni, în faţa lui AC Milan, la Barcelona, marea echipă a Stelei Roşii Belgrad de la începutul anilor ‘90 ajungea în ultimul act, la Bari, în Italia. Olympique Marseille, gigantul multinaţional creat de Bernard Tapie, în care activau brazilianul Mozer, englezul Waddle, sârbul ”Pixie” Stojkovici, ganezul Abedi Pele sau francezii Papin şi Di Meco era adversarul plavilor. Sârbii au rezistat eroic atacurilor furibunde ale francezilor şi au reuşit să învingă la penalty-uri, transformând toate loviturile  de departajare prin Prosinecki, Binici, Belodedici, Mihajlovici şi Pancev, în timp ce pentru francezi au marcat Casoni, Papin şi Mozer, dar a ratat Manuel Amoros.

Traseul Stelei în 1986:
Vejle (1-1, 4-1)
Honved (0-1, 4-1)
Kuusysi (0-0, 1-0)
Anderlecht (0-1, 3-0)
Barcelona (2-0, dupå penalty)

Echipa: Duckadam - Iovan (cp), Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu - Bălan (Iordănescu), Boloni, Majearu, Balint - Piţurcă (Radu II), Lăcătuş.
Antrenor: Emerich Ienei

Traseu Stelei Roşii Belgrad în 1991:
Grasshopper (1-1,4-1)
Rangers (3-0, 1-1)
Dynamo Dresda (3-0, 3-0)
Bayern Munchen (2-1, 2-2)
Marseille (5-3, dupå penalty)

Echipa: Stojanovici (cp) - Sabanadzovici, Jugovici, Belodedici, Najdoski - Marovici, Savicevici (Stoaici), Prosinecki, Mihajlovici - Binici, Pancev.
Antrenor: Ljupko Petrovici

Steaua Bucureşti
Data înfiinţării: 7 iunie 1947
Stadion: Ghencea (capacitate 27.557 locuri)
Palmares intern: 23 de titluri, 20 de Cupe ale României, 5 Supercupe ale României
Palmares internaţional: Cupa Campionilor Europeni (1985-86), Supercupa Europei (1986-87), Finalistă a CCE (1988-89), semifinalistă a CCE (1986-87), semifinalistă a Cupa UEFA (2005-2006), finalistă a Cupei Intercontinentale (1985-86)
Culori: Roşu şi albastru

Steaua Roşie Belgrad
Data înfiinţării: 4 martie 1945
Stadion: Marakana (capacitate 55.000 de locuri)
Palmares intern: 25 titluri (Iugoslavia şi Serbia), 23 Cupe (Iugoslavia şi Serbia)
Palmares internaţional: Liga Campionilor (1991), Mitropa Cup (1958, 1968), Cupa Intercontinentală (1991), semifinalistă a Cupa Campionilor Europeni (1956-57, 1970-71), semifinalistă a Cupei Cupelor (1974-75), semifinalistă a Cupei UEFA (1978-79)
Culori: Roşu şi alb

STADIOANELE
Inaugurată pe 1 septembrie 1963, arena sârbilor are în acest moment o capacitate de 55.000 de locuri şi găzduieşte meciuri ale naţionalei Serbiei. Pe 30 mai 1973, Cvena Zvezda Stadium, cunoscut ca “Marakana belgrădeană”, a găzduit finala Cupei Campionilor Europeni dintre Ajax şi Juventus, la care au fost prezenţi 91.564 de spectatori, dar şi finala Campionatului European de fotbal, găzduit de Iugoslavia şi cîştigat de Cehoslovacia în faţa RFG. Stadionul ”Steaua” a fost inaugurat pe data de 16 aprilie 1974, cu ocazia unui ”amical” contra sârbilor de la OFK Belgrad. Naţionala a învins Turcia cu scorul de 4-0, la primul meci disputat în Ghencea, contând pentru Cupa Balcanică, iar pe 16 aprilie 1986, arena a fost gazda unui memorabil meci contra belgienilor de la Anderlecht, pe care ”roş-albaştrii” i-au învins cu scorul de 3-0, consimţind calificarea în finala Cupei Campionilor Europeni. În acest moment, Steaua are datorii cu chiria către Ministerul Apărării, iar patronul Gigi Becali ameninţă cu mutarea echipei la Buzău sau pe un nou stadion în Voluntari.

JUCĂTORI EMBLEMATICI
Unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti ai iugoslavilor din echipa învingătoare în 1991 este Dejan Savicevici. După câteva sezoane petrecute la Buducnost, muntenegreanul ajunge în 1988, la numai 22 de ani, în curtea Stelei Roşii, cu care a câştigat, până în 1992, când a plecat la AC Milan, trei titluri de campion şi o Cupă a Iugoslaviei, Cupa Campionilor Europeni şi Cupa Intercontinentală. Cu lombarzii a reeditat succesul în cea mai valoroasă competiţie intercluburi în 1994, plus Supercupa Europei, şi şi-a adăugat în palmares trei titluri de campion al Italiei şi trei Supercupe. A jucat la CM din 1990, a ocupat locul trei în clasamentul Balonul de Aur în 1991 şi este în acest moment preşedintele Federaţiei de Fotbal din Muntenegru.

Marius Lăcătuş este simbolul Stelei pentru care a marcat 98 de goluri în 357 de meciuri, ţi cu care a câştigat 10 titluri de campion, 7 Cupe ale României, 3 Supercupe, Cupa Campionilor Europeni şi Supercupa Europei. El a evoluat în 72 de meciuri în cupele europene şi a înscris 16 goluri. A reuşit  în tricoul naţionalei 13 goluri (al 700 al tricolorilor) în 84 de meciuri şi a participat la două turnee finale de Campionat Mondial (1990, 1998). În 2008, cel supranumit ”Fiara” a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu Ordinul ”Meritul Sportiv” clasa a II-a. A antrenat de trei ori Steaua (2007-2008 şi 2009), dar a demisionat de fiecare, după conflicte cu Gigi Becali.

SUPORTERI
Steaua are cei mai mulţi suporteri din România. Galeria sa, ”Armata Ultra”, a fost a doua mişcare ultra din ţară, după cea a suporterilor timişoreni, dar în 2001, din cauza unor probleme interne, s-a fărâmiţat în numeroase facţini aşezate la Peluza Nord sau la Peluza Sud. În 2006, a luat fiinţă Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti (AISS), iar în ultima perioadă aceştia protestează la adresa patronului Gigi Becali. Au existat și probleme legate de rasism, xenofobie şi violenţă, culminând cu suspendarea primită de club pentru banner-ul afişat la partida cu Ujpest.
Steaua Roşie este cunoscută în întreaga Europă pentru fanatismul ultraşilor şi pentru agresivitatea lor, grupaţi în aşa-numita ”Delije” de la Peluza Nord a stadionului belgrădean. În anii `70 şi `80 în acea peluza şi-au găsit loc mulţi dizidenţi ai regimului comunist, iar în timpul råzboiului din Bosnia, de la începutul anilor `90, mulţi suporteri au luptat, majoritate în trupele paramilitare ale lui Arkan. Fanii belgrădeni sunt înfrăţiţi cu grecii de la Olympiacos şi ruşii de la Spartak Moscova, sub denumirea de ”Fraţii Ortodoxi”.

LIANTUL - MIODRAG BELODEDICI
Numitorul comun al celor două cluburi este Belodedici, singurul fotbalist care a făcut parte din cele două echipe est-europene încoronate ca regine ale Europei. Născut la Socol, în Banat, în imediata apropiere a graniţei cu Iugoslavia, ”Căprioara” a făcut parte din echipa Stelei între 1982 și 1988, an în care a rămas la Belgrad în timpul unei vacanțe petrecute acolo împreună cu mama sa. În palmares său, pe lângă trofeele cucerite cu ”militarii” (o Cupă a Campionilor Europeni, o Supercupå a Europei, 4 titluri de campion al României şi 3 Cupe ale României), figurează și cele adjudecate în perioada în care a evoluat pentru echipa sârbă: o Cupă a Campionilor Europeni, Cupa Intercontinentală (1991), 3 titluri de campion (1989-90, 1990-91, 1991-92) și o Cupă (1989-90) a Iugoslaviei. ”Belo” a mai evoluat pentru Valencia (1992-94), Valladolid (1994-95), Villarreal (1995-96), Atlante (1996-98) şi din nou Steaua (1998-2001), iar pentru naționala României, al cărui tricou l-a îmbrăcat între 1984 şi 2000, a bifat 55 de meciuri și 5 goluri.

Steliştii au atins plafonul fotbalistic în Ghencea
Spre deosebire de jucătorii Stelei Roşii, generaţia ”Steaua 1986” nu a confirmat şi peste hotare. Piţurcă a jucat doar un an la Lens, Iovan un sezon la Brighton, Boloni a evoluat la echipe de mâna a doua din Belgia şi Franţa (Racing Bruxelles şi US Creteil), iar Majearu a fost transferat la grecii de la Panachaiki. Doar Belodedici a avut succes la Steaua Roşie, Balint la Burgos, iar Lăcătuş s-a descurcat onorabil la Fiorentina şi la Oviedo. Bumbescu, Bărbulescu şi Duckadam nu s-au transferat în străinătate. În schimb, sârbii au făcut legea la echipele şi în campionatele unde au evoluat. Savicevici (AC Milan), Mihajlovici (Lazio, Inter Milano), Jugovici (Juventus, Lazio, Atletico Madrid), Prosinecki (Real Madrid, Barcelona) sau Sabandzovici (AEK Atena, Olympiakos) sunt exemple concludente.

Decăderea de la început de mileniu
Steaua a cucerit două titluri în ultimii ani (2004-2005 şi 2005-2006) şi o Supercupă a României (2005-2006), dar marea performanţă a fost semifinala Cupei UEFA din sezonul 2005-2006 şi accederea de trei ori consecutiv în grupele Ligii Campionilor. În acest moment, se încearcă o schimbare accelerată de generaţii, dar rezultatele întârzie să apară. Steaua Roşie a reuşit eventul în 2004, 2006 şi 2007, dar în ultimele ediţii de campionat s-au văzut surclasaţi de rivalii de la Partizan, câştigând doar o Cupă (2010). Alb-roşii se confruntată cu o acută criză financiară, deşi sârbii au vândut mult şi scump jucători precum Nikola Zigici (6.5 milioane euro, Santander), Vidici (5.6 milioane, Spartak Moscova), Dejan Stankovici (15 milioane, Lazio), Nenad Milijas (3 milioane, Wolverhampton), Alexandar Lukovici (3 milioane, Udinese) sau Bosko Jankovici (3 milioane, Mallorca).

Afacerea ”Unirea Urziceni”!

Dumitru Bucşaru, patronul Unirii Urziceni, campioana României în sezonul 2008-2009, este un afacerist rapace şi a oferit un exemplu de pragmatism, din modul în care a administrat mărirea şi decăderea unei echipe de fotbal, care, timp de cinci sezoane, a scris istorie în fotbalul românesc. Clubul ialomiţean a produs aproape 40 de milioane de euro, dar echipa a şi tocat 30 de milioane de euro. Cu diferenţa de bani, Bucşaru a reuşit să scape de o datorie pe care o avea la Gigi Becali, dar şi să investească în firmele sale, care activează în construcţii şi în domeniul imobiliar şi care au fost grav afectate de criza economică. În vara anului 2011, imediat după ce a retrogradat în Liga a II-a, clubul a fost desfiinţat, iar instalaţia de nocturnă şi turnicheţii au fost vânduţi celor de la Concordia Chiajna.

”Bucşaru nu regretă în niciun fel. Mi-a zis că şi-a făcut o dambla! «Băi, Gigi, joc în Liga Campionilor, dar nu am suporteri, nu am nimic şi pe prima pagină a ziarelor tot Steaua e... Nu are niciun rost». Bucşaru nu regretă în niciun fel că Unirea Urziceni s-a spart!", declara Gigi Becali în august 2010. Într-adevăr, trecerea lui Dumitru Bucşaru prin fotbalul românesc a fost meteorică, dar nu se poate spune că nu a lăsat urme în bugetul discretului om de afaceri. Pe lângă patronul Stelei, care a investit aproximativ 80 de milioane de euro în ultimii 9 ani, Bucşaru a ieşit pe plus, reuşind să scape de o datorie de câteva milioane de euro pe care o avea exact către finanţatorul ”roş-albaştrilor” şi să facă o injecţie de capital în celelalte afaceri pe care le conduce. În lumea fotbalului există credinţa că banii câştigaţi de echipă în Liga Campionilor, ar fi fost investiţi în complexul rezidenţial Green City, din comuna ilfoveană 1 Decembrie. Cartierul, dezvoltat pe un teren de 100 de hectare, cuprinde, în acest moment, 400 de vile finalizate. Deşi clubul din Urziceni a strâns 40 de milioane de euro, între 2006 şi 2011, în acest moment există o datorie de 4,6 milioane lei către ANAF, iar majoritatea jucătorilor au părăsit clubul la începutul anului 2011, deoarece existau datorii salariale de aproximativ 500.000 de euro.

Sumele încasate de Unirea Urziceni din participarea în Liga 1: 9.350.000€
Locul 10 (2006-2007) - 200.000€
Locul 5 (2007-2008) - 2.000.000€
Locul 1 (2008-2009) - 3.200.000€
Locul 2 (2009-2010) - 2.500.000€
Locul 16 ( 2010-2011) - 800.000€
Finala Cupei României 2009 - 250.000€
Vânzări bilete - 400.000€

Sumele încasate din participarea în cupele europene: 19.430.000€
Participare în Liga Campionilor (2009-2010) - 17.720.000€ (3.800.000€ - bonusul de participare în grupe, 3.300.000€ - bonus de participare la fiecare din cele şase meciuri din faza grupelor, 2.400.000€ - bonusul de performanţă pentru cele 8 puncte acumulate în Grupa G şi 8.220.000€ - valoarea comercială a pieţei tele-vizuale, aşa-numita ”Market Pool”)
16-imile Europa League (2009-2010) - 470.000€
Turul trei preliminar Liga Campionilor (2010-2011) - 300.000€
Play off Europa League (2010-2011) - 90.000€
Ultimul tur preliminar Cupa UEFA (2008-2009) - 50.000€
Vânzări bilete: 800.000€

Sume încasate din sponsorizări şi vânzări de jucători: 10.450.000€
Sponsorizare Alexandros Motors: 750.000€
Sponsorizare Primăria Voluntari (2007-2008) - 3.000.000€
George Galamaz, Ricardo Gomes, Marius Onofraş, Iulian Apostol, Marius Bilaşco, Pablo Brandan, Laurenţiu Marinescu (toţi vânduţi la Steaua) -  4.000.000€ (jucători transferaţi în contul datoriei pe care Bucşaru o avea către Gigi Becali)
Bogdan Stancu (Steaua) - 1.200.000€
Giedrius Arlauskis (Rubin Kazan) - 1.000.000€
Vasile Maftei (CFR Cluj) - 400.000€
Raul Rusescu (Steaua) - 100.000€

Cheltuieli, reprezentate prin bugete anuale - 30.000.000€
Liga a III-a
2002-2003: 200.000€
Liga a II-a
2003-2004: 400.000€
2004-2005: 400.000€
2005-2006: 1.000.000€
Liga I
2006-2007: 3.000.000€
2007-2008: 5.000.000€
2008-2009: 7.000.000€
2009-2010: 9.000.000
2010-2011: 1.000.000€
Baza sportivă: 3.000.000€

 

Preşedintele FRF a plătit, în 2011, banii pe un pariu făcut în 2003!

Mircea Sandu (58 de ani) a plătit, prin intermediul consilierului juridic al organismului pe care îl conduce, Adrian Stângaciu, 2.000 de euro, în contul unui pariu pus în 2003, cu ocazia meciului România - Danemarca. Preşedintele FRF a luat această decizie după ce Petru Bucur Volk (58 de ani, cel care îl acuza că a uitat de pariu, se pregătea să demonstreze în faţa hotelului din Paris, unde se alegeau noii membrii ai Comitetului Executiv al UEFA.

”Naşul” nu a vrut să rişte, deoarece Volk primise aprobare să picheteze clădirea
Grand Palais din Paris, unde aveau loc alegerile pentru Comitetul Executiv al UEFA. Acesta se pregătise cu portavoce şi ştia limba franceză, dar, cu doar câteva zile înainte de Congresul din martie 2011, el a primit cei 2.000 de euro solicitaţi pentru a renunţa la demersul pe care se pregătea să-l facă. Reprezentantul lui Mircea Sandu i-a dat banii, spunându-i că sunt strânşi de angajaţii FRF, care nu vor ca acest conflict să mai continue.  ”Nu pot să mai comentez acest caz, pentru că am pătimit prea mult şi am semnat o clauză de confidenţialitatea”, a fost unica reacţie a lui Volk.

De unde a plecat tot scandalul

În 2003, prin intermediul cotidianului "Evenimentului Zilei", Mircea Sandu a declarat că vrea să facă pariu cu oricine că România va învinge Danemarca în partida de la Bucureşti, din preliminariile CE 2004. Volk a depus 2.000 de euro la sediul ziarului, ”tricolorii” au pierdut cu 2-5, dar preşedintele FRF nu a mai plătit pariul şi l-a dat în judecată pentru acesta pentru şantaj. Fanul, care îi intentase la rândul său proces, a declarat ulterior că e dispus să renunţe la bani şi la acţiunea din instanţă, dacă ”Naşul” va da un înscris olograf în care să precizeze că nu are onoare.

Cine e Petru Volk?
Petru Bucur Volk a terminat Facultatea Politehnică din Bucureşti în 1975, ca inginer electroenergetician, iar apoi a plecat în Germania cu o bursă acordată de statul german. ”După ce nu mi s-a prelungit bursa, am decis să rămân acolo. Am fost jurnalist la Radio Europa Liberă în perioada 1981-1982, dar am plecat după ce au avut loc atacurile teroriste cu bombă comandate de Ceauşescu. Apoi, am terminat Sociologia şi am lucrat în paralel ca traducător”, se descrie Volk.

Toma Coconea a cucerit locul 2 la cel mai dur concurs de anduranţă din lume!

Toţi am visat la un moment dat că putem zbura, dar există un român pentru care visul a devenit realitate. Petroşăneanul Toma Coconea (35 de ani), pilot de planor şi de avion, salvamontist, instructor de schi şi de zbor cu parapanta şi paraşuta, e un erou mai puţin cunoscut în România, dar devenit o legendă pentru iubitorii de sporturi extreme de peste hotare. În ultimii 20 de ani, el a zburat mai mult decât mulţi dintre vulturii din Munţii Parâng, unde se antrenează.

Ce îţi trebuie pentru a fi printre cei doi concurenţi care termina o competiţie de anduranţă cum este Red Bull X-Alps? Mult antrenament, o doză de nebunie şi dorinţa de a-ţi spulbera limitele fizice şi psihice. ”O zi obişnuită presupune trezirea de dimineaţă şi un jogging de înviorare de 25-30 de kilometri. Apoi, fac zboruri cu parapanta, iar dacă condiţiile nu sunt favorabile, continui cu alergarea sau căţărarea, aşa că pot ajunge şi la 100 de kilometri pe zi”, explică ”Tomi” de parcă ar vorbi despre o plimbare în parc. Are 72 de kilograme şi nu e numai muşchi, aşa cum ţi-ai imagina, iar părul rebel şi privirea pierdută în gol, în unele momente de reverie, te duce mai repede cu gândul la o vedetă rock, decât la un ”om de oţel”.

La ediţia din 2011 a Red Bull X-Alps au participat 30 de sportivi din 22 de ţări, dar românul este deja un veteran, după ce a luat startul la toate ediţiile din 2003 încoace. Sportivii au pornit din Salzburg şi au avut de traversat Munţii Alpi, de la Est la Vest. În total s-au parcurs 1.000 de kilometri pe jos (românul deţine recordul în 2011) şi alţi 800 de kilometri în zborul parapantei. În periplul lor au trebuit să atingă 8 vârfuri: Gaisberg (1.288 m), Dachstein (2.653 m), Grossglocker (3.798 m), Tre Crime (2.999 m), Piz Pame (3.901 m), Matterhorn (4.478 m), Mont Blanc (4.792 m) şi Mont Gross (1.148 m). ”A slăbit doar 8 kilograme, deşi la ediţiile trecute a dat jos chiar şi 14. Consumă zilnic 6-7.000 de calorii (n.r.-în condiţiile în care un om normal consumă între 2.000 şi 3.000 de calorii în funcţie de greutatea corporală). Am avut noroc că am găsit echilibrul perfect al dietei. Mulţi nu ştiu, dar Tomi a mers pe traseu şi cu o entorsă, ceea ce i-a îngreunat mult misiunea”, spune mâna dreaptă a lui Coconea, Daniel Pisică, prietenul şi colegul său din copilărie. El este ”suporterul” lui Tomi, adică este un asistent cu o bogată experienţă în alpinism şi zbor, care îl asistă pe concurent, care găteşte, cară echipamentul de prisos, păstrează GPS-ul funcţional şi oferă un imens suport moral. 

Concurenţii ajung la capătul puterilor pe acest traseu extrem de dificil, pe care decolezi de la 700 de metri şi urci până la 4-5.000 de metri sau pleci de la 25°C şi ajungi rapid la -10°C. ”Am prins ninsoare şi ploi în zbor, dar ne aşteptam la aceşti «balauri». Din această cauză, selecţia e extrem de drastică: în fiecare an se înscriu mii de doritori din întreaga lume, dar doar 30 devin concurenţi. Dosarele sunt analizate atent, se verifică ce experianţă ai, ce concursuri ai câştigat… Aici orice greşeală poate avea consecinţe grave. După ce trece linia de sosire primul concurent, ceilalţi au la dispoziţie 48 de ore pentru a încheia cursa. Anul acesta am fost singurul, care m-am încadrat în timp, după ce elveţianul Christian Maurer a trecut linia de sosire”, povesteşte satisfăcut românul, care mai are în palmares, tot un loc 2, în 2007.

Deoarece, în anii cu soţ hunedoreanul nu avea concurs, el e extrem de satisfăcut că în 2012 se va organiza o întrecere asemănătoare în America. ”Am început deja pregătirile pentru Red Bull X-West, un concurs, care se va organiza în nordul SUA, cu un traseu de 800 de kilometri, la care vor participa 10 concurenţi”, încheie entuziast Coconea.

De-a lungul timpului, el a suferit numeroase accidentări, dar tot ce a realizat în acest an nu se putea împlini, dacă în 1999 nu fugea din spital, imediat după ce un grup de medici din Timişoara au stabilit că piciorul său trebuie amputat din cauza unei accidentări. Din fericire, ”evadarea” la costat doar o carieră strălucită în competiţiile de anduranţă!

Foto: Gabriel Chirea