Nu, am depăşit această fază. La început am avut. Am fost cu o săptămână înainte de meciul cu Franţa, am văzut antrenamentul alor noştrii şi am întrebat ”Domne, ce e asta? Parcă suntem la manej”. Mi-au spus că nu e nici o problemă, că sunt câteva bucăţi, care se desprind, dar că o să fie totul bine, că se iau toate măsurile. Parcă erau jurămintele alea de la pionieri, cu ”ne luăm angajamentul”! M-am simţit eu jignit în inteligenţa mea, că nu mi-au spus cinstit că nu mai aveam ce face. Aţi învăţat câte ceva despre iarbă în ultima vreme…
Am devenit expert, doctor în gazoane! Am învăţat ce straturi de nisip şi ce tehnologie trebuie să fie sub gazon, ce iarbă trebuie plantată, la ce temperatură trebuie să fie menţinută. Acum, deşi ştiu bine cum s-a lucrat, nu pot să nu mă întreb oare cum va fi meciul la următorul meci. Vroiaţi să vedeţi vreo echipă în finala de la Bucureşti?
Nu. Am fost la Dublin anul trecut, ca să văd cum se organizează, împreună cu băieţii ăştia de la UEFA, cu Ionuţ Lupescu, Mircea Sandu… M-au invitat acolo, am văzut şi eu cum se dă masa, ce presupune organizarea dineului oficial, ca să ştiu care sunt standardele şi să ştiu ce am de făcut aici. M-au plăcut şi Braga şi Porto. Cât de greu e să organizezi o finală de Europa League?
Efortul e unul imens, iar lumea nu îl vede de afară. Vremurile pe care le trăim dau senzaţia că cei care conduc societatea sunt lipsiţi de responsabilitate, hoţi, derbedei, iar societatea nu te iartă. Am avut numeroase discuţii cu hotelierii, responsabilii primăriei, ai jandarmeriei… Am ajuns ca pe vremea lui nea Nicu, să repetăm cum se pun ăia în tribune, cum se evacuează, dacă, ferească Dumnezeu, apare ceva neprevăzut. Luna asta parcă facem repetiţia cu costum!
Oraşul este gata să găzduiască finala?
Am discutat cu hotelierii câţi turişti au rezervat camere, cu ce îi aducem de la aeroport. Mă voi întâlni cu taximetriştii, să nu se apuce să se certe pe suporteri, că slavă Domnului avem destui clienţi. Meciul se termină la 12.00 noaptea, vor dori să meargă în Centrul Istoric. Vor pleca dimineaţa, după ce au petrecut. Trebuie luaţi încet de ”mânere”, duşi la hotel, cu tot cu portofel în buzunar.
Vă e teamă că ziariştii străini ar putea căuta zonele ”gri” din oraş?
Pot să le caute, că nu vor găsi nimic. O să mai fac un adăpost, o să adun căţeii, şi în rest poate să meargă oriunde. Curăţenia în jurul stadionului va fi, străzile adiacente vor fi reparate pentru că acolo vor parca foarte multe maşini. În Piaţa Constituţiei şi în Piaţa George Enescu vor fi fan zone-urile. Acolo vom face terenuri, unde se va juca fotbal, şi vor exista ecrane pe care se vor vedea meciul. Mai beau şi o berică, mai stau de vorbă… O să facem ceva şi pe malul Dâmboviţei, frumos, elegant, fără ţărănie, fum şi sfârâit de mici.
De ce e importantă această finală pentru România?
Sunt 60 de milioane de telespectatori, care trebui să afle că există Bucureşti, există România. Acum ne cred neam de hoţi şi de mâncători de lebede, dar eu spun că nu suntem nici mai urâţi, nici mai proşti ca ei. În meseria mea, chirurgii români n-au emoţii că operează în străinătate.
A plătit Guvernul partea sa pentru Arena Naţională?
Guvernul a procedat exact cum face câteodată poporul ales de Dumnezeu. Când a zis că ia, a luat, când a zis că dă, doar a zis. Ne-a lăsat cu o ”gaură” de 300 de milioane de lei şi a trebuit să facem un efort deosebit. Acum mai plătesc încă 150 de milioane, după care mai rămân de plată alte 170 de milioane. De promisiuni m-am plictisit de când eram puşti. M-am rugat de ai mei să îmi ia o bicicletă şi nu mi-au luat niciodată. Frate-miu nici nu a vrut şi i-au luat. Pe alţii dezamăgirile îi bagă în depresie, pe mine m-a ajutat Dumnezeu şi mi-a dat un sistem nervos echilibrat. Foto: Vlad Chirea
